Descriere
Din două motive temeinice, Montana Kid îşi pusese deoparte pinteniimexicani şi acei chaperajos1, scuturânduşipraful de pe încălţări cu cât seîndepărta de munţii Idaho. Unul era că o natură aspră impune anumite regulide convieţuire şi modelează firea păstorilor din Munţii de Vest. Ca atare, lumeacivilizată îi privea, pe el şi pe alţii ca el, cu destulă răceală, ba chiar dispreţ. Aldoilea motiv era că neamul său se retrăseseră multe mii de leghe faţă dehotarele sale vechi. Fără îndoială, noile pământuri, destul de sărace, nuiîmbogăţeau, dar, cel puţin pe o suprafaţă de multe sute de mile pătrate, puteautrăi liber toţi cei care altfel sarfi sufocat.Iată de ce se bucura Montana Kid. Fugise din ţinutul său natal cu ograbă pe care numai şerifii din regiune şioexplicau, deşi adevărul era cătânărul avea mai mult energie decât bani. Reuşise să se îmbarce întrunmicport din apropiere de Puget şi să reziste atât suferinţelor produse de răul demare, cât şi celor cauzate de hrana proastă, trăind în condiţiile groaznice aleoricărui emigrant.Slăbise mult şi era tare palid la chip atunci când debarcase întrozi deprimăvară, în golful Dyea. Hotărârea lui era însă de neclintit. Preţul ridicat alproviziilor şi echipamentului, drepturile băneşti cerute de două guverne rivale îlfăcuseră însă pe Montana Kid să înţeleagă foarte repede că ţinutul Northlandputea fi fatal pentru un om sărac.De aceea începuse ca să caute căi rapide spre a face bani. Între golf şitrecătoarea din munţi umblau zilnic sute de emigranţi. Tânărul încercase ca săcâştige de pe urma lor. Mai întâi îşi ridicase o baracă unde se jucau cărţi pebani grei. Din nefericire, fusese obligat sălîmpuşte pe unul dintre clienţii săi şise văzuse silit să o ia din loc spre nord, cât mai departe, pe drumul străbătutde atâţia alţi călători.Se apucase apoi să vândă cuie pentru potcovit caii. Le cumpăra, apoi lerevindea cu un câştig de sută la sută, dândulecâte patru la un dolar.Totul mersese bine, legea nu avea nimic cu el, dar, întrozi, altul scosesela vânzare o cantitate uriaşă de cuie cu un preţ mult mai mic decât al lui, aşacă se grăbise ca săşilichideze stocul şi încă în pierdere!După eşecul acela, se stabilise la Sheep Camp şi îşi făcuse un atelier deambalaje. Preţul acestora crescuse brusc şi afacerea devenise foarte prosperă.Spre aşiarăta recunoştinţa, lucrătorii din atelier jucară cărţi cu el, pierzând ogrămadă de bani şi, fiindcă el câştiga mereu, iar ei nu, întrozi se năpustirăasupra lui, îl bătură, îi arseră cabana, îşi împărţiră banii lui şillăsară în drum,cu buzunarele goale.Ghinionul îl urmărea deci peste tot. Se apucă de contrabandă cu whiskyîmpreună cu nişte oameni care aveau ceva bani. Drumurile din ţinut erauascunse şi cunoscute doar de călăuzele indiene. Din păcate, întrozi se rătăcide călăuze şi transportul lui căzu în mâinile poliţiei.O mulţime de alte ghinioane îi umplură sufletul de supărare. Se răcoriterorizând tabăra de lângă lacul Bennett vreme de o zi întreagă. Căutătorii deaur fură obligaţi să se adune şi săihotărască soarta. Îl siliră să părăseascăimediat ţinutul acela şi, fiindcă Montana Kid avea destul respect pentru astfelde adunări, plecă imediat cu un atelaj de câini care nuiaparţinea. Fapta luiechivala cu furtul de cai dintrunţinut sudic, ceea ce îl condamna laspânzurătoare.De aceea Montana Kid avu grijă ca să nu se oprească prea repede dincursă şi o făcu doar pe înălţimile dintre Bennett şi Tagish, unde îşi instala nouatabără.Primăvara se apropia şi un mare număr de locuitori din Dawson segrăbeau să profite de gheaţa care încă nu se topise ca să călătorească în sud.Montana Kid se întâlni cu ei, le vorbi, le ţinu minte numele şi proprietăţile şi îşicontinuă drumul. Era dotat cu o memorie foarte bună şi cu o mare fantezie, iarsinceritatea îi lipsea cu totul.
