Descriere
Vă prezint pe John Barleycorn.Întreaga poveste începe întrozi de alegeri. Întrodupă amiază fierbinte,aşa cum se întâlneşte numai în California, mă dădui jos de pe cal în ValeaLunii. Îmi părăsisem micul meu ranch şi venisem în sat spre a vota o serieîntreagă de reforme ce erau pe cale să se aducă constituţiei statului californian.Era atât de cald, încât golisem câteva pahare înainte chiar de amifi pus votulîn urnă şi numeroase altele după aceea. La întoarcere, trecui în trapul caluluicolinele acoperite de vii şi câmpiile cultivate ale ranchuluişi ajunsei tocmaibine la ora mesei.Abia intrai şi Charmian mă luă în primire:Ei, ai fost pentru sau împotriva dreptului de vot al femeilor?Am votat pentru.O exclamaţie de surpriză scăpă de pe buzele ei. Trebue să mărturisesc că,în tinereţea mea, cu toată patima ceoaveam pentru democraţie, eramîmpotriva votului feminin. Câţiva ani mai târziu, am devenit mai îngăduitor şi lamprimit fără entuziasm, ca pe un fenomen social de neînlăturat.Te rog, explicămi,stărui Charmian, de ce ai votat pentru?Atunci iamrăspuns; iamdat amănunte din belşug; iampledat plin deindignare. Cu cât vorbeam, mă aprindeam mai mult. (Nu fiindcă eram beat;dovadă, calul de pe care abia coborâsem. Acesta purta pe drept cuvânt numelede „Nelegiuitul” şi aş voi să văd un altul capabil sălîncalece).Totuşi – cum aş putea să mă exprim?— Mă simţeam „bine”, eram înfierbântat, uşor ameţit.Când femeile vor avea dreptul să meargă la urnă, au să voteze pentruprohibiţie, susţinui eu. Femeile sunt soţii, surori şi mame; numai ele vor reuşisă ţintuiască în sicriul său pe John Barleycorn…Eu te credeam prieten cu el, mă întrerupse Charmian.Da, sunt şi am fost. Adică, să vorbim drept, nuiaşa. Nu neamîmpăcatniciodată. Namnici un fel de prietenie pentru el, decât atunci când îmi estetovarăş şi când dau impresia căisunt foarte credincios. Ştii, cred că el esteregele mincinoşilor, şi în acelaşi timp, sinceritatea însăşi. Prin el poţi ajungealături de zei, şi tot pe el îl găseşti tronând în mijlocul drojdiei sociale. Estepersonajul careţiarată adevărul fără cruţare, dar te trimete şi la moarte. Iţiprovoacă năluciri scânteietoare, dar şi coşmare pline de murdărie. Găseşti în elpe duşmanul vieţii, dar şi pe stăpânul unei înţelepciuni care o întrece. Insfârşit, este şi un ucigaş cu mâinile roşii, un sugrumător al tinereţii.Charmian mă privea, mirândusede unde am luat toate acestea.Continuai să vorbesc. Înfierbântat cum am aţâţat că eram, gânduriledădeau toate năvală. Se îmbulzeau ca nişte prizonieri ce aşteaptă în mijloculnopţii semnalul spre a evada. Fiecare idee lua contururi precise, fiecare imagineera limpede, căci flacăra albă a alcoolului îmi limpezise creierul.John Barleycorn, al cărui interpret eram, îşi destăinuia cele mai tainicesecrete în această criză de sinceritate nestăvilită. Amintirile trecutului, înşirateca soldaţii la paradă, mi se înfăţişau cu putere în conştiinţă. Numirămâneadecât să aleg.Stăpân pe gândirea şi pe vocabularul meu, sprijinit de o experinţă puţincomună, mă simţeam în stare să arăt limpede realitatea. Aşa sunt totdeaunaşireteniile şi cursele lui John Barleycorn; el biciueşte inteligenţa, ne face săîntrezărim o altă realitate şi aruncă o lumină cu răsfrângeri purpurii înmonotonia zilelor noastre.Începui săischiţez lui Charmian viaţa mea, căutând să explic cum mi sadesvoltat fiinţa. Namfost niciodată dintre acei alcoolici ereditari, predispuşila băutură prin constituţia lor organică. Am fost, dimpotrivă, foarte normal.Este adevărat totuşi, că am ajuns să mă obişnuesc cu alcoolul, singur, dar cucâtă greutate! Prima oară mi sapărut desgustător şi miadat greţuri mai răudecât cea mai afurisită doctorie. Chiar şi astăzi îmi displace, şi dacă îl beau, facaceasta pentru acţiunea lui stimulentă, lucru de care numidădeam seamaîntre cinci şi douăzeci şi cinci de ani.Iatrebuit aşadar organismului meu o deprindere îndelungată, până iamimpus o oarecare toleranţă pentru alcool şi am ajuns să simt în adâncurilefiinţei mele setea de băutură.Îi mărturisii lui Charmian primele mele beţii, primele mele revolte,insistând mai ales asupra uşurinţei cu care îmi puteam procura această otravă.Nu numai că o găseam pretutindeni, dar toate ocupaţiile din tinereţea mea miauscosoîn cale. Vânzător de ziare pe străzi, marinar, minier, rătăcitor alţinuturilor îndepărtate, constatai că pretutindeni unde se adună oameni pentrua schimba idei, râsete şi provocări între ei, sau pentru a uita de monotonianopţilor istovitoare, se găsesc fără excepţie în faţa unui pahar cu alcool.Cârciuma rămâne un loc de întâlnire unde oamenii se adună cum odinioarăprimitivii se adunau în jurul focului din tabără, sau la intrarea peşterii.Îi amintii lui Charmian de ciudatele adăposturi pentru bărci, din insulelemeridionale ale Pacificului, pe care nu le putuse vedea niciodată; de canibaliicu părul creţ, ce se strângeau acolo să se îmbete şi de femeile lor care, subpedeapsa morţii, naudreptul să calce în acest loc socotit sacru. Numai prinfaptul că am fost atras de cârciumă, am scăpat în tinereţea mea de influenţafemeilor şi am pătruns în societatea generoasă a bărbaţilor. Toate căile duceauîntracolo.Aci se adunau miile de fire nevăzute ale aventurii, pentru a serăspândi apoi spre toate zările lumii.
