Descriere
Mamapucat să aştern pe hârtie această istorie a primilor mei paşi pedrumul vieţii, fiindcă nu marăbdat inima să nofac, deşi mă puteam lăsapăgubaş. De un lucru sunt însă convins: nu mă mai apuc în viaţa mea sămiscriu autobiografia, chiar dearfi să mai trăiesc o sută de ani. Trebuie să fiistraşnic de îndrăgostit de tine însuţi ca săţidezvălui sufletul fără pic deruşine. Singura mea scuză e că, spre deosebire de toţi cei ce mânuiesccondeiul, eu nu scriu spre amiatrage laudele cititorilor. Dacă întrobună zimamhotărât sămiînsemn până în cele mai mici amănunte tot ce am pătimitde un an încoace, aceasta se datoreşte unui puternic imbold lăuntric, căci preamauuluit cele petrecute. Vreau să redau aidoma întâmplările, străduindumădin răsputeri să nu adaug nimic şi mai cu seamă să nu mă las ispitit demeşteşugul scriitoricesc; un literat scrie treizeci de ani şi până la urmă nici elnu ştie de ce satrudit atâta amar de vreme. Eu nu sunt scriitor şi nici nuvreau să fiu, căci aş socoti o necuviinţă şi o mârşăvie faptul de amida în vileagtoate tainiţele inimii şi de a face negustorie la taraba lor literară cu descriereameşteşugită a simţămintelor mele. De aceea mă şi înfurie presimţirea că, pe câtse pare, namsă pot ocoli cu desăvârşire descrierea sentimentelor şi agândurilor pe care acestea ţi le stârnesc (nici chiar pe cele mai vulgare),deoarece influenţa literaturii este atât de nefastă, încât te corupe chiar şi atuncicând te îndeletniceşti cu ea numai pentru sufletul tău. Mai ales cugetările talepersonale pot părea uneori foarte banale, fiindcă un lucru pe care tu pui marepreţ ar putea să nu prezinte nici un interes pentru altcineva. Dar să lăsăm la oparte aceste comentarii, cu toate că ele ar putea servi drept prefaţă, căci alta totnu am de gând să scriu. Să intru aşadar în subiect, deşi cred că cel mai greu esă începi un lucru, oricare ar fi el.
