Descriere
Pe îndepărtatele meleaguri ale Siberiei, prin stepele, munţii sau pădurilede nepătruns, întâlneşti din loc în loc câte un orăşel numărând o mie, cel multdouă mii de locuitori, cu case de lemn, prizărite, cu câte două biserici – unaînălţânduseîn mijlocul oraşului, cealaltă la cimitir – aşezări nu prea arătoase,ce seamănă mai mult cu satele mai răsărite din împrejurimile Moscovei decâtcu un oraş adevărat. De obicei, în aceste târguri, ca să le zicem aşa, mişună omulţime de funcţionari: ispravnici, judecători şi dregători de tot felul, cu liotade subalterni în jurul lor, precum şi nenumăraţi alţi slujbaşi de toate rangurile.Pentru a îndulci, pesemne, iernile prea lungi şi prea geroase, slujbele lastat ţin de cald în Siberia funcţionarilor aciuaţi pe acolo. Locuitorii sunt oameniaşezaţi, fără nici un fel de pretenţii liberale, oameni pe care nuitulbură gândulunor schimbări înnoitoare; rânduielile sunt vechi, trainic înrădăcinate şiconsfinţite de vreme. Funcţionarii, care pe bunădreptate alcătuiesc aiciprotipendada şi ţin locul nobilimii siberiene, sunt fie oameni din partea locului,siberieni de baştină, fie veniţi de prin Rusia, îndeosebi din cele două metropole,atraşi de ispita unor lefuri mai mari, a unor îndoite indemnizaţii de deplasare şide perspectiva unor avantaje şi mai ademenitoare.Cei mai înţelepţi dintre ei, cei care au dibuit secretul vieţii şi, prinzândpulsul situaţiei, au ştiut să dezlege problema propăşirii, rămân mai totdeaunaîn Siberia şi se cufundă cu nădejde în felul de trai al târgului. Belşugul roadelordulci pe care le culeg cu timpul îi răsplăteşte cu prisosinţă. Alţii însă, oameniuşuratici şi care nu se învrednicesc a dezlega această mare taină a vieţii, începcurând să se plictisească şi să se întrebe cu amară părere de rău cum deauputut să se prostească întratâtşi să alerge cale de poşte ca să se îngroape înpustietatea asta. Aşteaptă cu nerăbdare să se scurgă cei trei ani, cât suntobligaţi după lege să rămână acolo, căutând săşiomoare timpul, pentru caimediat după împlinirea termenului legiuit săşiceară transferul şi să seîntoarcă acasă, hulind şi blestemând Siberia. Dreptate însă nu prea au, căci nunumai din punctul de vedere al avantajelor pe care le oferă slujba la stat aici,dar şi din multe altele Siberia e o ţară a bucuriei. Clima e admirabilă;negustorii sunt primitori şi cu dare de mână; printre băştinaşi se găsescaşijderi destui oameni înstăriţi şi ospitalieri. Domnişoarele sunt ca niştebobocei de trandafiri, caste şi ruşinoase nevoie mare. Vânatul dă buzna pestrăzi şi numai că nu se izbeşte de puşca vânătorului. Şampania curge gârlă,icrele sunt delicioase, solul rodeşte recolte îmbelşugate. Întruncuvânt, e unpământ binecuvântat, ale cărui rosturi însă omul trebuie să le cunoască. Şi, ceidrept, în Siberia, mulţi se pricep sălrostuiască bine, cu destulă iscusinţă,trăgând foloase pe măsură.
