Descriere
— Ei, cum ţi se pare?— Întoarceteşi lasămăsă mă uit.— Stanley, de o jumătate de oră mă tot examinezi din cap pânănpicioare. Nu mai suport să stau proţăpită pe podiumul ăsta.— Iaşmai lua ceva din lungime; să ascunzi nişte picioare ca ale tale ar fiun sacrilegiu!— Stanley!— Scumpo, vrei sau nu vrei săţispun părerea mea? Mai întoarceteodată, să te văd din faţă. Este chiar aşa cum îmi imaginasem: Între decolteu şirăscroiala spatelui nu e nici o diferenţă; cel puţin, aşa, dacă te pătezi cumva,poţi să întorci rochia… cu faţa la spate, căitot aia!— Stanley!— Ideea asta de a cumpăra o rochie de mireasă de la solduri mă înfioară.Dacăipeaşa,de ce să noiei prin internet? Ai vrut sămiafli părerea, poftim,acum, o ştii.— Scuzămă,dar numipot oferi ceva mai bun, cu salariul meu deinfograficiană.— Desenatoare, prinţesa mea! Doamne, ce oroare am de vocabularul ăstadin secolul XXI!— Eu lucrez pe computer, Stanley, sazis cu creioanele colorate!— Prietena mea cea mai bună schiţează şi dă viaţă unor personajeminunate; prin urmare, cu computer sau fără computer, este desenatoare, nuinfograficiană! E musai să discuţi tu toate alea!— O scurtăm sau o lăsăm aşa?— Cinci centimetri! Şi, după aia, o să trebuiască luată de aici, de la umărşi strâmtată în talie.— Bun, am înţeles: deteşti rochia asta.— Namzis aşa ceva!— Dar asta gândeşti!— Lasămăsă contribui şi eu la cheltuieli şi hai să dăm o fugă la AnnaMaier; te implor, ascultămăşi pe mine măcar o dată!— La zece mii de dolari rochia?! Teaiţicnit de tot! Nici măcar nu dispuide asemenea sumă şi, la urma urmei, nuidecât o nuntă, Stanley.— Nunta ta!— Ştiu, oftă Julia.— Cu averea pe care o are, taicătăuar fi putut…— Ultima oară când lamvăzut pe tata, eu eram la un stop, iar el întromaşină care trecea pe Fifth Avenue… acum şase luni. Gata cu discuţia!Julia ridică din umeri şi coborî de pe estradă. Stanley o prinse de mânăşi o strânse în braţe.— Scumpo, ţie ţiarveni de minune toate rochiile din lume, eu vreau doarca a ta să fie perfectă. De ce nuiceri viitorului tău bărbat să ţioplătească?— Pentru că părinţii lui Adam plătesc deja nunta şi, dacă am putea evitasă se spună în familia lui că se însoară cu o Cosette, maşsimţi mai bine.Cu pas uşor, Stanley traversă magazinul şi se îndreptă spre un stativ delângă vitrină. Sprijiniţi în coate de tejgheaua pe care se afla casa de marcat,vânzătorii şi vânzătoarele, prinşi în focul discuţiei, nuidădură nici cea maimică atenţie. El apucă o rochiefuroudin satin alb şi făcu stângamprejur.— Încearcope asta şi să nu mai aud o vorbă!— Astaimăsura 36, Stanley, nosă intru în ea cât e hăul!— Ceamzis eu?Julia îşi dădu ochii peste cap şi o porni spre cabina de probă, pe careStanley ioarăta cu degetul.— Astai36, Stanley! Spuse ea, îndepărtânduse.După câteva minute,perdeaua cabinei se ridică la fel de brusc cum se lăsase.— În fine, uite ceva care aduce a rochie de mireasă pentru Julia, exclamăStanley. Urcă imediat pe podium.— Naicumva o macara să mă care? Fiindcă, dacă îndoi niţel ungenunchi…— Îţi vine de minune!— Dacă înghit un fursec, crapă toate cusăturile.— În ziua nunţii nu se mănâncă! Îi dai drumul un picuţ peste bust şi aisă arăţi ca o regină! Crezi că poţi găsi vreun vânzător în magazinul ăsta? Ei,nu, asta e chiar incredibil!— Eu ar trebui să fiu nervoasă, nu tu!— Nu sunt nervos, sunt îngrozit că mai ai patru zile până la nuntă şitrebuie să te târăsc eu săţicumperi rochia!— În ultima perioadă namfăcut altceva decât să muncesc! Şi nosăisuflăm nici o vorbuliţă lui Adam despre ziua asta. De o lună încoace, îi jur cătotul e gata.Stanley înhăţă o perniţă de ace trântită pe braţul unui fotoliu şiîngenunche la picioarele Juliei.— Bărbatutăunici nuşidă seama ce baftă are: eşti superbă.— Mai termină cu micile tale înţepături la adresa lui Adam. La urmaurmei, ce ai săireproşezi?
