Descriere
Descarcă top cele mai bune cărți online gratis Brandon Sanderson, Brandon Sanderson- Născuţi din ceaţă vol.1 Ultimul .PDF În Ultimul Imperiu, nu există egalitate. Cu peste 1000 de ani în urmă, Lordul Legiuitor a salvat omenirea, devenind Eroul Evurilor. Pe atunci, cine l-a sprijinit a primit locuri importante în înalta societate, iar cei care i s-au împotrivit au ajuns niște servitori: skaa. De-a lungul anilor, atribuțiile fiecărui rol au fost exagerate, astfel skaa sunt acum sclavii nobililor, tratați inuman și omorâți după bunul plac. În timp ce nobilii dau baluri de cel puțin trei ori pe săptămână, realizând alianțe între marile Case, skaa muncesc de dimineață până seara, apoi se ascund, temându-se de ceață. Se zvonește că acolo trăiesc așa numitele năluci-de-ceață, și, deși nimeni nu a văzut cu adevărat vreuna, tuturor le e frică de creaturile de neînțeles din miturile străvechi.FRAGMENT: În timp ce necunoscutul pătrundea înăuntru, Vin putu în sfârşit să vadă că pe scări, în spatele lui, mai era cineva. Al doilea bărbat avea o înfăţişare mai puţin impozantă. Era mai scund, cu o barbă scurtă, întunecată la culoare şi cu părul lins, tuns scurt. Şi el purta un costum de nobil, deşi nu la fel de elegant.În partea opusă a încăperii, Camon gemu şi se ridică în capul oaselor, ţinându-se de cap. Se uită urât la nou-veniţi.— Jupânul Dockson! Oho, ăă, ei, asta da surpriză!— Chiar aşa, răspunse bărbatul mai scund – Dockson.Vin se încruntă, dându-şi seama că simţea, la cei doi, ceva familiar. Îi mai văzuse undeva.La Cantonul Vistieriei. Stăteau în anticameră când am plecat de-acolo cu Camon.Căpetenia cetei se ridică în picioare, studiindu-l pe bărbatul blond. Privirea i se pironi pe mâinile acestuia, acoperite, amândouă, de cicatrice bizare, suprapuse.— Pe Lordul Legiuitor…, şopti. Supravieţuitorul de la Hathsin!Vin se încruntă iarăşi. Titulatura nu-i era familiară. Ar fi trebuit să-l cunoască pe bărbatul ăla? Rănile continuau să-i zvâcnească, în ciuda împăcării pe care o simţea, şi era uşor năucită. Se sprijini de masă, dar nu se aşeză.Indiferent cine ar fi fost nou-venitul, Camon îl considera, fără nicio îndoială, important.— Ia te uită, jupânul Kelsier! turui el. O onoare rară!Nou-sositul – Kelsier – clătină din cap.— Ştii, de fapt, nu sunt interesat să te-ascult.Camon icni de durere când fu azvârlit din nou pe spate. Pentru asta, Kelsier nu schiţă niciun gest observabil. Însă căpetenia cetei căzu la podea, parcă îmbrâncită de o forţă nevăzută.Şi amuţi, iar Kelsier cercetă încăperea.— Voi, ceilalţi, ştiţi cine sunt?Hoţii dădură din cap în număr mare.— Bun. Am venit în bârlogul vostru, prieteni, fiindcă îmi sunteţi datori până peste cap.În încăpere se lăsă liniştea, tulburată doar de gemetele lui Camon. În cele din urmă, un bărbat din ceată vorbi.— Chiar… aşa, jupâne Kelsier?— Întocmai. Vedeţi voi, eu şi jupânul Dockson tocmai v-am salvat vieţile. Căpetenia mai degrabă nepricepută a cetei voastre a plecat de la Cantonul Vistieriei Cultului cam acum o oră, întorcându-se direct în casa asta secretă. A fost urmărită de două iscoade ale Cultului, de un prelan de rang înalt… şi de un singur Inchizitor de Oţel.Nimeni nu scoase nicio vorbă.Oh, Cerule…, se gândi Vin. Ea nu se înşelase – doar că nu se mişcase destul de repede. Dacă exista un Inchizitor…— De Inchizitor v-am scăpat eu, continuă Kelsier.Tăcu, lăsând subînţelesurile să atârne în aer. Ce fel de om putea pretinde cu atâta uşurinţă că îi „scăpase” de un Inchizitor? Despre creaturile alea se zvonea că erau nemuritoare, că puteau să vadă sufletul unui om şi că nimeni nu le egala în luptă.— Cer plată pentru serviciile aduse, zise Kelsier.
