Descriere
Împratul Elend are probleme mari, nu numai cu conducerea Noului Imperiu, ci mai ales cu planeta însăşi. Ceţurile s-au trasformat, nu mai dispar decât târziu, aproape de miezul zilei şi, mai nou, au început să ucidă oameni. Cam o şesime din cei contaminaţi mor. Munţii de Cenuşă aruncă tot mai multă funingine în atmosferă, iar aceasta, combinată cu ceaţa, întunecă tot mai mult cerul, obturând lumina soarelui şi împedicând plantele să crească. Consecinţa este moartea prin înfometare a tuturor fiinţelor de pe Scadrial. Se pare că Lordul Legiuitor prevăzuse fenomenele, pentru că a lăsat ascunzători pline cu provizii, metale alomantice (unele noi) şi sfaturi pentru ceea ce va urma. Acestea sunt descoperite, una câte una, de Împăratul Elend şi supuşii săi. Pe de altă parte kandra OreSoer/TenSoon crede că toate aceste schimbări prevestesc o zi importantă pentru neamul său şi încearcă să-i anunţe pe venerabilii Generaţiei Întâi. Câte din eforturile sale vor da roade... rămâne de văzut (de citit). Pe de altă parte entitatea distructivă, Năruire, lucrează: îşi adună armate de kolosşi, şi-a apropriat inchizitorii de oţel pe care i-a pus în fruntea oştilor kolosse şi caută să-şi împlinească menirea – distrugerea planetei. O evoluţie interesantă în acest volum o are tânărul Lestibournes. Timid, mai degrabă tăcut iar când vorbeşte se exprimă în graiul de pe străzile din est, trecând de cele mai multe ori neobservat (motiv pentru care Kelsier l-a poreclit Fantomă), cositorean – o calitate allomantică ce-i permite ascuţirea simţurilor când arde cositor, deci nefolositoare pentru luptă – el devine eroul şi apărătorul unui oraş. Pentru a face o paralelă cu Roata timpului, personajul lui Sanderson are un „destin” asemănător cu cel al lui Matrim Cauthon. Lectură plăcută!
