Descriere
Îmi privesc pantofii, urmărind cum se aşterne pe pielea uzată un strat fin decenuşă. Aici fusese aşezat patul pe care îl împărţeam cu Prim, sora mea. Iar acolofusese locul mesei de bucătărie. Cărămizile şemineului prăbuşit, acum un mormancarbonizat, oferă un punct de referinţă pentru localizarea restului casei. Cum altfelm-aş putea orienta în marea acestor tonuri de gri?Din Districtul 12 n-a mai rămas aproape nimic. Acum o lună, bombeleincendiare ale Capitoliului au ras de pe suprafaţa pământului casele minerilorsăraci din Filon, prăvăliile din oraş, până şi clădirea Justiţiei. Singurul loc care ascăpat de incinerare a fost Cartierul Învingătorilor. Nu ştiu exact de ce. Poate casă existe o zonă locuibilă agreabilă pentru oricine din Capitoliu care este nevoit săvină în district cu afaceri.Un reporter la vânătoare de ştiri ciudate. Un comitet însărcinat să apreciezestarea minelor de cărbune. Un detaşament de Apărători ai Păcii în căutarearefugiaţilor întorşi acasă.Dar nu se întoarce nimeni, în afară de mine. Şi asta numai pentru o scurtăvizită. Autorităţile din Districtul 13 au fost împotriva întoarcerii mele. Auconsiderat-o o aventură costisitoare şi lipsită de sens, dat fiind faptul că suntprotejată de cel puţin o duzină de aeronave invizibile care mi se rotesc pedeasupra capului şi că nu există nicio informaţie pe care aş putea s-o aflu. Însătrebuia să văd districtul. Era o nevoie atât de imperioasă, încât am transformat-oîntr-o condiţie a cooperării mele la oricare dintre planurile lor.În cele din urmă, Plutarch Heavensbee, şeful creatorilor-de-joc, cel care i-aorganizat pe rebelii din Capitoliu, şi-a azvârlit braţele în sus.― Lăsaţi-o să se ducă. Mai bine să irosim o zi decât încă o lună. Poate că unmic tur al districtului e exact ceea ce-i trebuie ca să se convingă că suntem deaceeaşi parte.
