Descriere
Când mă trezesc, cealaltă parte a patului e rece. Degetele mi se întind, căutândcăldura lui Prim, dar nu găsesc decât ţesătura aspră a cuverturii ce acoperăsalteaua. Probabil c-a visat urât şi s-a culcat în patul mamei. Bineînţeles c-afăcut-o. Azi e extragerea.Mă ridic într-un cot. În dormitor e destulă lumină ca să le pot vedea. Surioaramea, Prim, încovrigată pe o parte, înconjurată de trupul mamei, cu obrazul lipit deal ei. În somn, mama pare mai tânără, tot veştejită, dar nu epuizată. Faţa lui Prim etot atât de proaspătă ca o picătură de ploaie, tot atât de încântătoare ca o primulă1,de la care îi vine numele. Şi mama a fost cândva frumoasă. Sau cel puţin aşa mis-a spus.Lângă genunchii lui Prim stă, păzind-o, cel mai urât motan din lume. Nasulstrivit, o jumătate de ureche lipsă, ochii de culoarea dovleacului putred. Prim l-abotezat Buttercup2 susţinând, cu insistenţă, că blana lui de un galben spălăcitseamănă la nuanţă cu acea floare. Motanul mă urăşte. Sau, cel puţin, n-areîncredere în mine. Cu toate că s-a-ntâmplat cu un an în urmă, cred că ţine mintecum am încercat să-l înec într-o găleată când l-a adus Prim acasă. Un pisoi sfrijit,cu pântecele umflat de viermi şi colcăind de purici. Ultimul lucru de care aveamnevoie era încă o gură de hrănit. Dar Prim m-a rugat cu atâta stăruinţă, a şi plâns,aşa că a trebuit să-l primesc. Până la urmă, a fost ok. Mama l-a scăpat de viermi şie un vânător de şoareci înnăscut. Ocazional, prinde şi câte un şobolan. Uneori,când curăţ vânatul, îi dau lui Buttercup măruntaiele. A încetat să mă maistupească.Măruntaie. Fără stupit. Mai aproape de dragoste nu vom ajunge niciodată.Îmi dau picioarele jos din pat şi le las să alunece în cizmele de vânătoare.Pielea suplă a luat forma gambelor mele. Îmi trag pantalonii, o cămaşă, îmi îndessub o şapcă părul negru, împletit într-o coadă lungă, şi îmi înşfac traista pentruprovizii. Pe masă, sub un castron de lemn care o fereşte de şobolani flămânzi şi depisici la fel de hămesite, stă o bucată mică de brânză excelentă de capră,înfăşurată în frunze de busuioc. E darul pe care mi l-a făcut Prim cu ocazia zileiextragerii. Îl pun cu grijă în buzunar în timp ce mă strecor afară.Zona noastră din Districtul 12, supranumită Filonul, mişună de obicei la oraasta de mineri care intră în schimbul de dimineaţă. Bărbaţi şi femei cu umeriigârbovi şi încheieturile degetelor umflate, dintre care mulţi au renunţat de amar devreme la strădania de a-şi curăţa praful de cărbune de sub unghii sau din creţurilefeţelor scofâlcite. Însă astăzi străzile negre de zgură sunt pustii.
