Descriere
Strâng în palme sticla plată, deşi aerul îngheţat a absorbit căldura ceaiului demultă vreme. Frigul mi-a crispat muşchii. Dacă o haită de câini sălbatici şi-ar faceapariţia în clipa asta, şansele de a mă căţăra într-un copac înainte de atacul lor n-arfi în favoarea mea. Ar trebui să mă ridic, să mă mişc, să scap de înţepenealapicioarelor, însă continui să rămân locului, tot atât de neclintită ca piatra pe carestau, în timp ce zorile prind să lumineze pădurea. Nu mă pot lupta cu soarele. Nupot decât să privesc, neajutorată, cum mă târăşte spre o zi la care de mai multeluni mă gândesc cu groază.La amiază vor sosi cu toţii în casa mea din Cartierul Învingătorilor. Reporterii,echipa de cameramani, chiar şi Effie Trinket, vechea mea însoţitoare, vor ajungeîn Districtul 12, venind de la Capitoliu. Mă întreb dacă Effie o să mai poarteperuca aia absurdă, roz, sau dacă o să afişeze o altă culoare nefirească, specialpentru Turneul Triumfal. Mă vor aştepta şi alţii. Un grup care să se ocupe de toatenevoile mele pe durata îndelungatei călătorii cu trenul. O echipă de experţi care sămă facă frumoasă pentru apariţiile în public. Cinna, stilistul şi prietenul meu,creatorul costumelor superbe cu care am cucerit atenţia spectatorilor în timpulJocurilor Foamei.Dacă ar fi după mine, aş încerca să uit cu desăvârşire jocurile astea. Să nuvorbesc niciodată despre ele. Să pretind c-au fost doar un vis urât. Dar eimposibil, din cauza Turneului Triumfal. Plasat strategic, la jumătatea intervaluluidintre Jocurile anuale, reprezintă metoda aleasă de Capitoliu pentru a menţine vieo spaimă iminentă. Noi, cei din districte, nu suntem siliţi doar să ne reamintim înfiecare an strânsoarea de fier a puterii Capitoliului, ci s-o şi sărbătorim, iar anulacesta eu sunt una dintre vedetele spectacolului. Trebuie să călătoresc din districtîn district, să stau în faţa unor mulţimi care ovaţionează şi care, în taină, mădetestă, să privesc în ochii oamenilor cărora le-am ucis copiii…
