Descriere
– Nu! Întoarce aici, răcni K.C. în urechea mea dreaptă. Anvelopele Fordului Bronco al tatălui meu scrâşniră odată cu virajul brusc şi din scurt făcut pe o stradă plină de maşini. – Ştii, poate că nu ar fi trebuit să conduci chiar aşa cum ţi-am sugerat, am izbucnit eu, deşi nu îmi făcea deloc plăcere să fiu într-o maşină pe care nu o conduceam eu. – Şi să te iei cu mâinile de cap de fiecare dată când nu demarez în trombă pe galben? Nu cred! îmi răspunse K.C. ca şi cum mi-a citit gândurile. 2 Am zâmbit pe furiş. Prietena mea cea mai bună mă cunoştea prea bine. Îmi plăcea să conduc cu viteză. Îmi plăcea să mă mişc în viteză. Mergeam cât de repede mă purtau picioarele şi conduceam cu viteză, dar în limitele legale. Mă repezeam spre fiecare stop şi semafor. Grăbeşte-te şi aşteaptă, aceasta eram eu. Am auzit însă ritmurile muzicii bubuind în depărtare şi nu am mai vrut să mă grăbesc. Pe şosea, maşinile stăteau înşirate una în spatele celeilalte, dezvăluind amploarea petrecerii la care aveam să mergem neinvitate. Apucasem cu îndârjire volanul, în timp ce mă strecuram într-un loc de parcare, la câteva case de locul petrecerii. – K.C? Nu cred că este o idee bună, am spus... Încă o dată. – Va fi bine, o să vezi! Mă bătu prieteneşte pe picior. – Bryan l-a invitat pe Liam. Liam m-a invitat pe mine, iar eu te invit pe tine. Tonul ei calm, dar hotărât, nu reuşi să liniştească apăsarea pe care o simţeam în suflet. M-am uitat la ea şi mi-am desfăcut centura de siguranţă. – Bine, dar să ştii că am dispărut în secunda în care nu mă mai simt bine. Te poate duce Liam acasă. Am coborât din maşină şi am pornit-o agale să traversăm strada. Zarva de la petrecere se amplifica pe măsură ce ne apropiam de casă.
