Descriere
Superficialii. Efectele internetului asupra creierului uman de NICHOLAS CARR .PDF top 10 cele mai bune și mai vîndute cărți de psihologie, carte în format electronic .PDF Cândva prin 2007, un şarpe de îndoială s-a strecurattârâşîn info- paradisul meu. Am început să bag de seamă că internetul exercita asupra mea o influenţă mult mai puternică şi mai complexă decât o făcuse vreodată vechiul meu PC. Nu era doarfaptul că stăteam atât de mult timp cu ochii aţintiţi la un monitor. Nu era doarfaptul că atât de multe dintre obiceiurile şi rutinele mele se schimbau pe măsură ce deveneam tot mai deprins cu, şi tot mai dependent de, site-urile şi serviciile de pe net. Chiar felul în care funcţiona creierul meu părea să se schimbe. Atunci a început să mă preocupe incapacitatea mea de-a da atenţie unui lucru mai mult de câteva minute. La început am socotit că problema era un simptom de atrofiere a minţii la vârsta mijlocie, însă creierul meu, mi-am dat seama, nu doar o lua razna. Era flămând. Cerea să fie hrănit aşa cum îl hrănea internetul - şi cu cât înghiţea mai multă hrană, cu atât foamea sporea. Chiar şi atunci când nu eram lângă un computer, tânjeam să-mi verific mailul, să dau clic pe diverse linkuri, să fac ceva googling. Voiam să fiu conectat. Aceasta este o carte despre efectele în parte pozitive, în rest nefaste, ale internetului asupra creierilor noştri. Da, ştiu că pentru cei mai mulţi dintre noi sună straniu acest plural: „creieri11. Nici mie nu-mi place. Dar dacă veţi consulta şi dumneavoastră, aşa cum am făcut-o şi eu, online (iată partea bună a internetului), veţi afla că pluralul substantivului creier creează oarecare derută. Conform lingviştilor şi filologilor, avem două forme corecte: 1. ca substantiv de gen masculin, cu semnificaţia de organ corporal, parte a sistemului nervos, „creier“ are pluralul „creieri"; z. ca substantiv de gen neutru, referindu-se la persoane inteligente, conducători, elite culturale sau calculatoare electronice, „creier" are pluralul „creiere". în acest sens vorbim despre „exodul creierelor", „creierele naţiunii" sau „creiere electronice". Se pare că pluralul „creieri" este mai arhaic; dovadă firescul unor expresii pre- cum „în creierii munţilor" sau „şi-a zburat creierii". Pe parcursul acestei traduceri vom utiliza, în funcţie de context, ambele forme de plural. Fireşte că mai des vom vorbi despre creieri, pentru că ideea originală şi foarte curajoasă a lui Nicholas Carr este să arate că utilizarea intensivă a internetu- lui nu modifică numai „softul" activităţii noastre cerebrale deprinderile, cunoştinţele şi capacităţile noastre pur intelec- tuale, ci, prin intermediul schimbării acestora, provoacă fără dubiu adevărate mutaţii şi restructurări profunde, unele ire- versibile ale „hardului" nostru cerebral, modificând circuitele şi funcţiile creierului ca organ corporal. Creierul este suportul fizic, energetic şi informaţional al minţii. De regulă, termenul mind, frecvent utilizat în cartea lui Carr, se traduce simplu şi neproblematic prin „mintea11 noas- tră - cea dintâi sau cea de pe urmă, cu sensul foarte clar de aparat psihic, în care au loc procese cu grade diferite de com- plexitate, unele conştiente, altele parţial sau total inconştiente. Sunt însă şi contexte în care firescul limbii române cere să tra- ducem mind prin „spirit44 - fie că e vorba despre o stare de spirit (nu de minte) sau despre spiritul ştiinţific (deşi nici mintea ştiinţifică nu este o expresie absurdă). Produsele tandemului creier-minte se nasc, se configurea- ză, se păstrează şi se transmit printr-un anumit medium sau, de ce nu, prin mai multe canale media. Deşi ne lăudăm că vor- bim o limbă de origine latină, cum această „limbă moartă14 nu se mai studiază de mult în şcoala românească, pentru mai toată lumea rămâne o enigmă faptul că termeni precum media, data, phenomena sau curricula nu sunt singulare feminine lati- neşti, ci forme de plural. Măcar aceia care se pretind vorbitori şi scriitori de limbă engleză (şi cine nu se descurcă la noi în limba engleză?!) ar trebui să ştie acest lucru. Din comoditate, probabil, dar mai ales din ignoranţă şi total dispreţ faţă de ideea de cultură, o descurajantă majoritate asimilează cu seni- nătate un termen precum curricula şi crede că este planul de studiu la singular, folosind în mod impardonabil şi forme fle- xionare - precum „curriculă11, „curriculei11 şi, de ce nu, curând vom auzi vorbindu-se şi despre „curricule11, „curriculelor11 etc. Prin acelaşi mecanism, se crede că mass-media este singularul mijloacelor de comunicare în masă, drept pentru care cu non- şalanţă spunem şi scriem că media face şi drege, că este un aliat sau un adversar al cauzelor nobile etc.
