Descriere
Strigăt în întuneric de Emma Healey top cele mai vîndute cărți online gratis -PDF Emma Constance Healey, născută în 1985, este o scriitoare britanică. A debutat în 2014 cu romanul „Elizabeth a dispărut” care a câştigat mai multe premii şi s-a bucurat de un succes internaţional. Cartea de faţă este a doua publicată. Biografie Emma Healey a scris prima povestire la vârsta de patru ani, le-a spus profesorilor ei că va scriitoare la opt, dar la doisprezece ani s-a hotărât să devină avocat pledant (inspirată de lmul Liceenele din Beverly Hills). I-au trebuit încă zece ani până să se întoarcă la scris. Și-a petrecut copilăria în Londra, unde a absolvit colegiul de artă. A lucrat pentru două biblioteci, două librării, două galerii de artă și două universităţi, și intenţiona să-și facă o carieră în lumea artei când scrisul a devenit cel mai important lucru din viaţa ei. S-a mutat în Norwich în 2010 pentru a face un masterat în scriere creativă la University of East Anglia și nu s-a mai întors la Londra. Elizabeth a dispărut (2014), primul ei roman, a câștigat Costa Book Award pentru roman de debut și a fost nominalizat la National Book Award – Popular Fiction, National Book Award – New Writer of the Year și la Dylan omas Prize. Cel de-al doilea roman, Strigăt în întuneric (Whistle in the Dark, 2018), s-a bucurat, de asemenea, de o primire favorabilă din partea criticilor și a publicului.Recenzie „Jen şi Hugh Maddox tocmai au supravieţuit celui mai cumplit coşmar al oricărui părinte. Uşuraţi, dar încă îngroziţi, stau lângă patul de spital al fiicei lor în vârstă de cincisprezece ani, Lana, care a fost găsită dezorientată, plină de sânge şi de vânătăi, după ce a dispărut patru zile în timpul unei vacanţe petrecute cu mama ei într-o tabără de pictură. În timp ce Lana stă mută în pat, fără să vrea sau fără să poată să spună ce i s-a întâmplat în acea perioadă, presa face tot felul de speculaţii, iar Jen şi Hugh încearcă să răspundă la multe întrebări. Unde a fost Lana? Cum s-a rănit? A fost implicat adolescentul care s-a împrietenit cu ea? Cum a supravieţuit în toate acele zile? Chiar şi atunci când se întoarce în casa familiei şi la rutina şcolară, Lana oferă un singur răspuns frustrant: <<Nu-mi amintesc??>>.O poveste crudă, tulburătoare şi scrisă cu măiestrie, care explorează legătura mamă–fiică şi constrângerile vieţii de familie, durerea provocată de boala mintală, o poveste despre vinovăţie, frică, speranţă şi iubire care ne arată ce înseamnă să-i pierdem, dar şi să-i regăsim pe cei pe care îi iubim.” Romanul eset alcătuit dintr-o mulţime de secţiuni, fiecare cu titlu, care nu sunt capitole propriu-zis, mai degrabă fleshuri, însemnări scurte care să facă povestea să înainteze. Uşor de citit, dar insuficient ca cititorul să prindă desfăşurarea faptrelor relatate. Emma Healey povesteşte într-un interviu că s-a inspirat dintr-o întâmplare auzită când a fost în Australia, în 2015, despre o femeie care s-a pierdut în pădurile din Queensland vreme de 17 zile. A fost găsită nu departe de locul în care dispăruse, suferind de arsuri solare şi lovită la cap, dar în mare în stare bună. Le-a spus celor care o găsiseră că fusese prea epuizată pentru a alerta pe cineva. Presa a suspectat că totul a fost o cacialma, că femeia nu se pierduse şi minţea. Faptul a impresionat-o enorm pe scriitoare şi, după zece luni, a hotărât să transforme totul într-o carte. A cărei acţiune se petrece, fireşte, în Anglia. Cartea lui Healey este despre eforturile mamei de a cotrobăi în mintea fiicei care dispăruse. Emma Healey a mai spus în interviuri că a fost influenţată şi de o carte pe care i-a recomandat-o tatăl ei, „Mrs Bridge” de Evan S. Connell. Dar lucrurile cu adevărat explozive abia urmează: Emma a mărturisit că a avut o cădere la 15 ani şi era atât de deprimată, încât ajunsese pe punctul să se sinucidă, a renunţat la examene la 16 ani şi a petrecut un an de-abia ieşind din casă; citea roman după roman, să fie cât mai departe de viaţa reală. „Nu m-am gândit să explorez vreodată acea perioadă a vieţii mele în ficţiune şi să ofer detalii, dar punctul de vedere al unui părinte poate fi folositor.” În alt interviu, Emma Healey se întreba dacă Mrs Bridge şi Jen nu s-ar putea recunoaşte una pe cealaltă, măcar în spirit.
