Descriere
Pasiune și prejudecată de Mary Balogh descarcă romane de dragoste .pdf „O academie selectă pentru tinere domnișoare – și două personaje: o eroină uimitoare – profesoară de muzică Frances Allard, dar și omul care încearcă s-o seducă cu o pasiune la care nici o femeie nu poate rezista și nici nu o poate uita. S-au întalnit pentru prima dată în timpul unei furtuni puternice de zăpadă. Ea este o profesoară tînără, însă cu un trecut păstrat secret. El este un necunoscut care îi vine în ajutor. Abandonați la un han de țară, Frances Allard și Lucius Marshall, petrec o noapte de glorie, plină de pasiune. Însă Frances își știe locul. Pentru că predă la o școală, ea trebuie să facă așa încît să uite de noaptea respectivă. Dar atunci cînd soarta îi aduce din nou împreună, Lucius o va determina pe Frances să renunte la toate secretele, mai puțin unul.Vor risca ei totul pentru a ajunge împreună?”Fragment Aproape niciodată nu ningea de Crăciun. Şi dacă totuşi se întâmpla, ningea înainte, atunci când lumea călătorea pentru a ajunge la diferite întruniri de familie sau la petreceri private, ori mult după, ceea ce constituia doar o pacoste pentru oamenii care îşi reluau obişnuitele treburi zilnice. În asta consta realitatea neplăcută pentru locuitorii din Anglia. Nici în acel an nu se înregistrase o excepţie de la regulă. Cerul rămăsese cu încăpăţânare cenuşiu şi întunecat de o promisiune pentru ceva cumplit pe toată perioada sărbătorilor, iar vremea fusese geroasă şi furtunoasă şi câtuşi de puţin plăcută. Cu toate astea, pământul rămăsese cu perseverenţă dezgolit şi la fel de anost ca şi văzduhul. La drept vorbind, din acest punct de vedere fusese un Crăciun destul de jalnic. Frances Allard, care făcuse un drum de o zi întreagă, plecând din Bath – unde preda la Şcoala de Fete a domnişoarei Martin dintre străzile Sutton şi Daniel – pentru a-şi petrece vacanţa sărbătorilor de iarnă împreună cu cele două surori ale bunicului ei, lângă satul Mickledean din Somersetshire, de-abia aşteptase să sosească pe meleagurile rustice. Visase să facă lungi plimbări acolo, la ţară, în aerul proaspăt al iernii, sub un albastru cer senin, sau să meargă la biserică şi la Sala de Adunare prin alba ninsoare blândă care s-ar fi cernut de sus. Însă vântul şi friguroasa absenţă totală a soarelui o siliseră să-şi restrângă drastic numărul celor câteva raite pe care le preconizase, iar Sala de Adunare rămăsese încuiată, toţi fiind, după cât se părea, mulţumiţi să-şi petreacă anul acesta Crăciunul împreună cu familiile şi cu prietenii mai curând decât cu vecinii lor adunaţi în păr la o serbare sau la cine ştie ce bal comunal. Şi totuşi, ar fi însemnat ca Frances să se autoamăgească dacă n-ar fi recunoscut că simţea în suflet măcar o mică dezamăgire în privinţa asta.
