Descriere
Omul Bicentenar de Isaac Asimov descarcă și citește cartea după care a fost făcut renumitul film, ,,Bicentennial Man,, care a primit cele mai mari premi pentru cinematografie 1999, și unul din cel mai bune istorisiri a scriitorului Isaac Asimov , carte .PDf În prima decadă a noului mileniu, beneficiind de gradul ridicat al tehnologiei, Richard Martin (Sam Neill) cumpără un robot nou NDR-114. Robotul este botezat Andrew (Robin Williams), după numele celui mai mic membru al familiei. Menirea lui este să facă treburi casnice: gătit, curățenie, diverse reparații în casă. El are și un program domestic, știind chiar să se joace și cu copiii. Familia Martin va încerca să se poarte cu Andrew ca și cu o ființă umană. Dar dă el dovadă de creativitate, curiozitate sau prietenie? Sau este o simplă aplicație tehnică cu aspect uman? Andrew va porni într-o călătorie pentru a descoperi pentru el însuși ce înseamnă să fii OM. Fragment Odată cu Omul Bicentenar intrăm în domeniul povestirilor cu roboţi, povestiri pe care Asimov le-a adus pe adevărate culmi de realizare artistică şi ştiinţifică. De fapt, povestiri şi legende despre oameni din metal, sau despre diverse soiuri de automate au însoţit întreaga istorie scrisă a omenirii. Talos, omul de metal care păzea insula Creta pe vremea regelui Minos, frumoasele ajutoare din aur construite de zeul fierar Hephaistos, Golem- ul legendelor evreieşti, păpuşa mecanică din povestirile lui Hoffmann, celebrul monstru construit de Frankenstein – imaginat de Mary Shelley... Şi exemplele vor deveni din ce în ce mai numeroase pe măsură ce revoluţia industrială promitea (şi se ţinea de cuvânt) noi şi noi miracole tehnice şi tehnologice. Dar toţi aceşti, să le spunem, proto-roboţi, slujeau mai degrabă ca elemente de decor sau erau simple amuzamente. Nimeni nu se gândise să-i pună la Omul Bicentenar 3 treabă, să-i transforme într-o forţă de producţie la dispoziţia întregii omeniri. Problema avea să fie rezolvată, însă, de scriitorii de anticipaţii ştiinţifice cu atâta fervoare şi pasiune încât povestirile cu şi despre roboţi au devenit, alături de călătoriile spaţiale şi monştrii extratereştri, un adevărat simbol al science-fiction-ului. Termenul de robot a fost introdus abia în 1923 de scriitorul şi filozoful ceh Karel Capek în celebra sa parabolă R.U.K. (în limba cehă cuvântul robota înseamnă muncă forţată). Deşi în piesa lui Capek termenul defineşte, de fapt, un android (adică o fiinţă artificială construită din structuri organice), treptat el suferă o mutaţie a înţelesului, devenind o creaţie artificială metalică mai mult sau mai puţin asemănătoareomului. Dotaţi cu creiere artificiale, de regulă dispozitive electronice (pozitronice, în povestirile lui Asimov) roboţii sunt, în general, destinaţi să-i servească pe oameni şi să se supună ordinelor lor. Uneori, însă, ordinele acestora sunt imprecise, creierele lor suferă anumite dereglări, Isaac Asimov 4 încep să gândească pe cont propriu, suferă un anumit grad de conştientizare şi de aici drama a numeroase povestiri cu roboţi. Asimov va pune ordine în ordinele date roboţilor, prin celebrele sale Legi şi va deveni astfel părintele roboticii (termenul este creaţia sa şi a intrat deja în terminologia practică). Şi pentru că aceste Legi sunt atât de celebre şi pentru că adesea ele au fost folosite, implicit sau explicit, şi în povestirile cu roboţi ale altor scriitori, am preferat să vi le prezentăm şi noi în inspirata versiune din volumul Eu, robotul (Editura Tineretului, 1967), versiune sub care au intrat deja în conştiinţa cititorilor noştri. Legile fundamentale ale roboţilor: 1. Robotul n-are voie să pricinuiască vreun rău omului sau să îngăduie, prin neintervenţie să i se întâmple ceva unei fiinţe umane. 2. Robotul trebuie să asculte poruncile omului, dar numai atunci când ele nu contrazic Legea 1. 3. Robotul trebuie să-şi apere existenţa, dar numai atunci când grija de sine nu contrazice Legea 1 sau Legea 2.
