Descriere
Îngerul de la Marchmont Hall de Lucinda Riley descarcă cărți numai bune pentru o seară de lectură .PDF Au trecut treizeci de ani de cînd Greta a părăsit Marchmont Hall, un conac grandios ascuns printre dealurile din Monmouthshire. Întorcandu-se la frumoasa reședință pentru a sărbători Crăciunul, la invitația vechiului ei prieten David Marchmont, ea constată că nu-și mai amintește ce legătură are cu casa, din cauza unui tragic accident în urmă căruia și-a pierdut memoria. Într-o zi, Greta pleacă la plimbare prin grădina conacului și descoperă din întîmplare un mormînt. Inscripția de pe piatră de căpătîi, aproape ștearsă de trecerea timpului, arată că acolo este îngropat un baiețel... Descoperirea atinge o coardă în mintea Gretei, care încearcă din răsputeri să-și recupereze amintirile pierdute. Cu ajutorul lui David, ea pune cărămida peste cărămida și reface atît povestea proprie, cît și pe cea a fiicei sale, Cheska, victima a unor circumstante pe care nu le putea controla. Și care nu este, cu siguranță, un înger, așa cum pare. Fragment Ajunul Crăciunului, 1985 David Marchmont îi aruncă o privire pasagerei sale, în timp ce vira pe o stradă laterală. Ningea din abundență, iar drumul, deja înghețat, devenise și mai nesigur.– Nu mai avem mult, Greta, și se pare că ne-am încadrat în timp. Cred că până mâine-dimineață nu se va mai putea circula pe drumul ăsta. Ți se pare cunoscut? o întrebă cu oarecare ezitare. Greta se întoarse spre el. Pielea ei albă era încă netedă, deși împlinise 58 de ani, iar ochii mari și albaștri îi accentuau trăsăturile de păpușă. I se păruse mereu că arăta ca o păpușă. Vârsta nu atenuase intensitatea culorii ochilor ei, ci doar îi domolise entuziasmul sau supărarea din privire. Rămăseseră inocenți și inexpresivi ca porțelanul.– Știu că am locuit aici cândva, David, dar nu îmi amintesc mai mult de atât. Îmi pare rău.– Nu-ți face griji, o liniști el știind cât de mult o întrista asta. Pe de altă parte, se gândea cum ar putut să-și șteargă din memorie imaginea devastatoare a casei copilăriei după ce arsese. Simțea și acum fumul și mirosul puternic de lemn carbonizat.– Desigur, în curând vom termina de renovat Marchmont.– Știu, David. Mi-ai spus asta la cină, săptămâna trecută. Am mâncat cotlet de miel și am băut o sticlă de Sancerre, armă ea defensiv. Mi-ai mai spus că vom sta chiar în casă.– Chiar așa, ai dreptate, încuviință David, înțelegând nevoia Gretei de a da amănunte despre evenimentele recente, chiar dacă nu își mai amintea nimic despre cele întâmplate înainte de accident.
