Descriere
Yuval Noah Harari - Homo Deus. Scurta istorie a viitorului top cele mai bune cărţi 2021, carte.PDF De-a lungul istoriei, omenirea s-a confruntat constant cu trei probleme cruciale: războiul, foametea şi molimele. În secolul XX, a reuşit să le rezolve în mare măsură. Războiul nu mai are aceeaşi putere de distrugere: în prezent numărul celor care se sinucid e mai mare decît al celor morţi în conflicte armate. Foametea dispare: oamenii suferă mai degraba din cauza obezităţii decît din cauza malnutriţiei. Molimele nu mai fac ravagii: mai mulţi oameni mor de bătrîneţe decît în urma bolilor infecţioase. Ce anume va lua însă locul războiului, foametei şi molimelor în agenda omenirii? Ce destin vom alege pentru noi înşine, ce scopuri ne vom stabili? Yuval Noah Harari explorează proiectele, visurile şi coşmarurile care ne vor marca viitorul. Omul va încerca să devina asemenea zeilor, invingînd moartea şi creind viaţa artificială. Este chiar următorul stadiu al evoluţiei – Homo deus. Fragment În zorii celui de-al treilea mileniu, omenirea se trezeşte, se întinde şi se freacă la ochi. Prin minte i se perindă încă rămăşiţele unui coşmar îngrozitor. „Era ceva cu sârmă ghimpată şi ciuperci atomice enorme. în fine, a fost doar un vis urât.” Omenirea merge la baie, se spală pe faţă, îşi examinează ridurile în oglindă, face o ceaşcă de cafea şi deschide agenda. „Oare care-o fi programul pe azi ? ” Vreme de mii de ani, răspunsul la această întrebare a rămas neschimbat. Aceleaşi trei probleme i-au preocupat pe oamenii din China secolului XX, din India medievală şi din Egiptul antic. Foametea, molimele şi războiul au fost dintotdeauna în fruntea listei. Generaţie după generaţie, oamenii s-au rugat la toţi zeii, îngerii şi sfinţii şi au intentat nenumărate unelte, instituţii şi sisteme sociale - dar au murit în continuare cu milioanele de foame, din cauza epide- miilor şi a violenţei. Mulţi gânditori şi profeţi au tras concluzia că foametea, molimele şi războiul sunt parte integrantă a planului cosmic al lui Dumnezeu sau a naturii noastre imperfecte şi doar sfârşitul lumii ne va elibera de ele. Cu toate acestea, în zorii celui de-al treilea mileniu, omenirea se trezeşte şi conştientizează un lucru uimitor. Cei mai mulţi oameni se gândesc rareori la asta, dar în ultimele câteva decenii am reuşit să ţinem în frâu foametea, molimele şi războiul. Desigur, aceste probleme nu au fost rezolvate în totalitate, dar au fost transformate din forţe incomprehensibile şi incontrolabile ale naturii în provocări care pot fi gestionate. Nu trebuie să ne rugăm la nici un zeu sau sfânt să ne salveze de ele. Ştim destul de bine ce trebuie făcut pentru a preveni foa- metea, molimele şi războiul - şi de obicei reuşim să facem. E adevărat, există încă eşecuri notabile; dar, atunci când ne confruntăm cu asemenea eşecuri, nu mai ridicăm din umeri spunând „Ei bine, aşa merg lucru- rile în lumea noastră imperfectă” sau „Facă-se voia Domnului”. Mai curând, atunci când foametea, molimele sau războiul ne scapă de sub control, simţim că cineva a dat-o în bară, înfiinţăm o comisie de anchetă şi ne promitem nouă înşine că data viitoare ne vom descurca mai bine. Iar asta chiar funcţionează. Asemenea calamităţi au loc intr-adevăr din ce în ce mai rar. Pentru prima oară în istorie, astăzi mai mulţi oameni mor fiindcă mănâncă prea mult, şi nu fiindcă mănâncă prea puţin; mai mulţi oameni mor de bătrâneţe decât din cauza bolilor infecţioase; şi mai mulţi sunt cei care se sinucid decât cei care sunt ucişi de soldaţi, terorişti şi criminali luaţi laolaltă. La începutul secolului XXI, un om obişnuit riscă mult mai mult să moară din cauză că se îndoapă la McDonald’s decât din cauza unei secete, a virusului Ebola sau a unui atac al-Qaeda.
