Descriere
A murit Luchi de Otilia Cazimir descarcă cele mai bune povești pentru copii online gratis carte .PDF Avem cu toții cărți care ne-au marcat copilăria. Pentru cei mai mulți dintre părinții de astăzi, A murit Luchi... e una dintre acestea. Iar dacă unii nu au descoperit-o cu ani în urmă, acum au prilejul să o citească și în versiune digitală, și să se minuneze ca niște copii, alături de copiii lor. A murit Luchi… este povestea copilăriei unei fetițe aflate în fața unui moment important din viața sa, începerea școlii. Ea este eroina unor întîmplări hazlii, dar și emoționante, petrecute în vechiul tirg al Iașului, dar care conturează acel univers idilic propriu fiecărui copil. Dornica să meargă la școală, Luchi își va da seama încă din prima zi că lumea sa, este plină de „mistere și minunății”, este pe cale să fie uitată, ea însăși transformîndu-se într-o elevă cuminte și ordonată, pe nume… Casian Alexandra. Fragment Dejunul s-a isprãvit. Patru glasuri de copii, trei mai subþirele oi unul mai grosuþ, se ascut, în cor : Sãru mâna ! Sã vã fie de bine Mã sucesc pe scaunul meu, cu o palmã mai înalt decât al celorlalþi. Îmi scutur fãrâmiturile prinse în volanele rochiþei oi o scociorãsc cu degetul pe cea care mi s-a vârât, colþuroasã, în oosetã. Surprind privirea iute a tatei, zâmbetul mamei. Au oi înþeles ! Cum înþeleg ei, înainte de a le spune, ce gândesc eu ? Acum, ao putea sã oi plec fãrã sã le mai cer voie : dacã otiu Dar nu se poate. Nu-i frumos. Sar de pe scaun, fãrã sã-mi mai închipui, ca atunci când n-am ce face oi vreau sã ameþesc puþin, cã mã arunc dintr-un turn înalt. Apoi eu mã duc oleacã în vizitã. Iar ? se mirã prefãcut mãicuþa. Are sã te dea afarã într-o zi, face tata, serios. Mã supãr : Cum sã mã dea afarã, dacã chiar dumnealui m-a invitat ? Dumnealui e domnul Neculai Frunzã, chiriaoul cãsuþei noastre de lângã poartã. Stã acolo singur. Îl îngrijeote, ca pe-un copil, o femeie bãtrânã, scurtã, groasã oi cu ochelari : baba Ana. ai-i bine în odaia lui conu Neculai, plinã de cãrþi, de jurnale oi de bibelouri care-oi au fiecare numele oi beteougul lor. Fiþa, pisica de marmurã neagrã, nu mai are coadã : oi-a prãpã- dit-o la un mutat. Lui Bijucã îi lipseote o labã. Iar lui Ducipal, bidiviul de bronz, i s-au muiat picioarele de-atâtea ierni petrecute între sobã, la cãldurã. Stã îngenuncheat, parcã aoteaptã sã-i sarã în oa amazoana de porþelan de-alãturi, fãrã un zuluf oi cu o chibritelniþã otirbã prinsã la oold. În odaia aceea miroase totdeauna a ceva bun. ai toate stau aoa de cuminþi la locul lor, încât nu se poate sã fie cineva obraznic acolo. Chiar Margareta, când intrã, se face mititicã, îoi lipeote coatele de trup oi se aoazã spãsitã pe un scãunao, frecându-oi doar pantofii unul de altul. Îoi înghite în grabã oi fãrã plãcere prãji- turica, bodogãneote un mersi de mântuialã oi iese ca din puocã. O aud izbind cu gust portiþa oi tropãind îndesat pe cãrãruoã, ca sã se dezmorþeascã. Mã gâdilã râsul în gât : otiu ce-o sã se întâmple. Conu Neculai se apleacã oi cerceteazã locul unde-a stat Margareta. Trebuie sã fie pe-acolo, pe undeva, un pai, o aþã, o fãrâmiturã sau o bucãþicã de scobitoare Ia fãraoul de dupã bibliotecã, culege cu douã degete gunoiul oi iese cu el pe cerdac, de unde-l suflã tocmai în stradã. Pe urmã se aoazã iar la locul lui, sã-oi citeascã jurnalul.
