Descriere
Rothstein nu voia să se trezească. Avea un vis preafrumos. În rolul principal era prima lui nevastă, cu câtevaluni înainte de a-i deveni nevastă. Şaptesprezece ani şiabsolut perfectă din cap şi până-n picioare. Cu pielea-i goalălucind în penumbre. El avea nouăsprezece ani şi unsoare subunghii, dar pe ea nu o deranjase asta. Atunci, cel puţin, nu oderanjase, pentru că mintea lui era plină de planuri, iar eidoar de planurile lui îi păsa. Credea în ele chiar mai multdecât el şi pe bună dreptate. În visul acesta ea râdea şi seîntindea să apuce acea parte mai proeminentă a anatomieilui. Încercă să intre şi mai adânc în ea, dar tocmai atunci omână străină începu să-i scuture umărul şi visul se sparse lafel ca un balon de săpun.Nu mai avea nouăsprezece ani şi nici nu mai locuia înapartamentul cu două camere din New Jersey. Peste şaseluni urma să împlinească optzeci de ani, trăia la o fermă dinNew Hampshire şi stipulase clar în testament că dorea să fieînmormântat în curtea ei. În dormitorul lui apăruseră niştebărbaţi străini cu cagule: una roşie, una albastră şi unagalben-canar. Încercă să-şi spună că acesta era doar un altvis, că visul încântător de la început se transformase încoşmar – aşa cum se întâmplă câteodată –, dar mâna care îlscuturase până atunci îl îmbrânci, rostogolindu-l jos din pat.Se lovi la cap şi scoase un strigăt de durere.— Termină! spuse Mască-galbenă. Vrei să leşine?— Măi, să fie! exclamă Mască-roşie. Lu’ moşu’ i s-a zbârlitsparanghelu’! Tre’ să fi visat ceva porno.Mască-albastră, cel care îl scuturase, spuse:— E doar o erecţie involuntară. Probabil că-i vine să facă
pipi. Nimic altceva nu le-o mai scoală la vârsta asta. Tata-mare...
— Gura! spuse Mască-galbenă. Nu ne interesează tac-tumare.Chiar dacă era năuc şi încă pe jumătate adormit,
Rothstein înţelese că dăduse de necaz. Îşi repeta întruna: Mi-au spart casa. Se uită în sus la cei trei bărbaţi care se
materializaseră în casa lui. Îl durea capul ăla bătrân (latâmpla dreaptă avea să se formeze o vânătaie uriaşă dincauza anticoagulantelor pe care le lua), iar inima, cu pereţiipericulos de subţiri, se izbea de partea stângă a cutieitoracice. Tipii se apropiară de el – trei bărbaţi cu mănuşi şigeci groase de toamnă. Ca să nu pomenim de cagulele aceleaînspăimântătoare. Da, indivizii ăştia erau trei spărgători şi elavusese ghinionul să fie acasă, la nouă kilometri de oraş.Rothstein încercă să-şi adune câte gânduri mai avea. Clipides ca să alunge somnul şi îşi spuse că tot era ceva de bineîn tot rahatul în care se pomenise: dacă nu voiau să le vadăfeţele înseamnă că nu intenţionau să-l omoare.
