Descriere
Într-o după amiază de iarnă timpurie, limpede dar nefriguroasă, la vremea când lumeavegetală arată ca un vălmăşag de schelete printre coastele cărora se strecoară razejucăuşe de soare, o trăsură luxoasă se opri la poalele unui deal din Wessex. În locul undeşoseaua Melchester, pe care venise trăsura, se întâlneşte cu drumul ce duce spre un parcaflat la mică distanţă.Valetul coborî şi se îndreptă spre doamna aflată în trăsură, o tânără de vreo douăzecişi opt sau douăzeci şi nouă de ani. Doamna contempla, prin spărtura unui gard viu, fâşiade câmp ondulat ce se aşternea în faţă. Făcu o observaţie care-l determină şi pe valet săse uite în aceeaşi direcţie.Priveliştea cea mai bătătoare la ochi ce li se înfăţişa din acel punct, în mijloculîntinderii, era o colină circulară, izolată, nu foarte înaltă, ce forma însă un puterniccontrast cromatic cu vastul teren arabil din jur, întrucât era acoperită cu o pădure debrazi. Copacii erau toţi de aceeaşi vârstă şi de aceeaşi înălţime, aşa încât vârfurile lorschiţau întocmai conturul deluşorului pe care creşteau. Dar micul relief înveşmântat înbrazi se mai deosebea de restul peisajului şi prin faptul că purta în creştet un turn, deforma unei coloane clasice, care, deşi era pe jumătate îngropat în plantaţie, se înălţadestul de mult deasupra crestelor copacilor. Asupra acestui turn se opriseră priviriledoamnei şi ale valetului.— Şi deci nu e niciun drum care să ducă până acolo? întrebă tânăra.— Locul în care ne aflăm acum e punctul cel mai apropiat până unde poate ajungetrăsura, doamnă.— Atunci, să ne întoarcem acasă, spuse ea după o clipă de gândire.Şi trăsura îşi văzu mai departe de drum.Câteva zile mai târziu, aceeaşi doamnă, în aceeaşi trăsură, trecu din nou prin acelaşiloc. Şi din nou privirile i se întoarseră spre turnul ce se înălţa în depărtare.— Nobbs, se adresă doamna către vizitiu, n-ai putea să străbaţi câmpul ăsta, ca să neapropiem cât mai mult de marginea plantaţiei unde se află coloana?Vizitiul măsură din priviri întinderea.— Uitaţi-vă ce e, doamnă, pe vreme uscată, să zic c-am mai putea înainta şontâcşontâcpână acolo, tăind pe la Five-and-Twenty Acres. Dar acuma, după câtă ploaie acăzut, pământul e aşa de năclăit şi de chiftit, încât n-ar fi deloc înţelept să încerc.— Poate că nu, răspunse doamna cu nepăsare. Dar ţine, te rog, minte să o faci când somai zvânta.Şi din nou trăsura îşi văzu de drum, iar doamna nu-şi dezlipi privirile de pe porţiunea dedeal, cu copacii albăstrii care-l înfăşurau şi cu coloana care se sumeţea în vârf, până cândacestea nu-i dispărură din raza vizuală.
