Descriere
Cu o zi înainte, când Tom îi dăduse vestea, Julie fusese grozav de bucuroasă. Îndimineaţa aceasta, însă, era numai neliniştită.«Nu, n-ar fi corect!» îşi spuse ea, închizând gânditoare portiera. «Cum e posibilca Tom să piardă de pe o zi pe alta fructul a cinci ani de muncă înverşunată?».Pentru o clipă, se opri în faţa clădirilor uzinei, privind cu un fel de tandreţe cătreacoperişurile din tablă roşie şi către curtea bine întreţinută. Trecuseră deja treiani de când lucra aici! Întâi fusese secretara lui Tom, apoi, de puţină vreme,asistenta lui. Participase într-atât la toate hotărârile, încât aproape simţea că aredrepturi de proprietate asupra acestui loc.Deschise uşa laterală şi-şi scutură cu vigoare zăpada ce i se lipise de cizmelenegre.«Lua-i-ar naiba pe bancherii ăştia afurisiţi! Oare nu văd că Tom are nişte mâinide aur? Şi că, în plus, e vorba de un om perfect din toate punctele de vedere:muncitor, cinstit, cu simţul răspunderii... Fără a mai pune la socoteală că, îndomeniul lui, electronica, e un adevărat geniu. Oricine ştia că această disciplinăera în plin avânt. Nu se baza oare viitorul pe progresul comunicaţiilor? Un omatât de inteligent, cu atâta imaginaţie ca Tom Larck, trebuie să fie în stare sărămână la suprafaţă şi să scape de toate mizeriile astea financiare!»Sosirea lui Lucy, tânăra dactilografă, îi întrerupse şirul gândurilor. Vântulîngheţat de ianuarie îi înroşise faţa plăcută şi făcea să-i strălucească privirealimpede.— Bună ziua, domnişoară Neil! Am întârziat puţin... Cu toată zăpada căzută îndimineaţa asta, autobuzul de-abia se târa!Îşi scoase impermeabilul şi îl aşeză cu dezinvoltură pe spătarul scaunului pe carestătea de obicei.—Ar trebui să-1 atârni în cuier, o sfătui Julie, pentru că astăzi avem musafiri.—O-la-la! Uitasem!Se grăbi să-1 aga e în cuier, lângă ț haina roşie a lui Julie,apoi reveni la birou frecându-şi mâinile.—De fapt, ce are aşa deosebit omul ăla? Vrea să facă o comandă masivă?—Da, ceva de genul ăsta, îi răspunse Julie evaziv.
