Irene

Descriere

Alice… începu el, privind către femeia care oricui, în afară de el, i-ar fi părut tânără. Îi spusese pe nume pentru a crea o atmosferă de complicitate, dar nu reuşi să-i stârnească nici cea mai mică reacţie. Îşi coborî privirea spre notiţele luate în grabă de Armand în timpul primului interogatoriu: Alice Vandenbosche, douăzeci şi patru de ani. Încercă să-şi imagineze cum ar fi trebuit să arate în mod normal o Alice V. de douăzeci şi patru de ani: o tânără cu faţa prelungă, încadrată de plete şaten-deschis, cu o privire directă, deschisă. Ridică ochii şi ceea ce văzu i se păru neverosimil. Fata din faţa lui nu semăna cu ea însăşi: părul, odinioară blond, cu rădăcinile închise, paloare bolnăvicioasă, o vânătaie mare şi violacee pe obrazul stâng, un fir de sânge uscat la colţul gurii… şi mai ales privirea, rătăcită şi buimacă, lipsită de orice fărâmă de umanitate, în afara spectrului unei spaime teribile, care o mai făcea încă să tremure ca şi cum ar fi ieşit fără palton într-o 9 zi de iarnă. Ţinea cana de cafea cu amândouă mâinile, agăţându-se de ea ca de un colac de salvare. În mod normal, simpla apariţie a lui Camille Verhoeven stârnea o reacţie chiar şi din partea celor mai impasibile persoane. Nu şi în cazul acestei Alice, cuprinsă de frisoane şi prizonieră a propriei spaime. Era 8:30 dimineaţa.