Descriere
— Ce sunt eu, mamă? — Eşti un înger, răspunse Cecily, legând cu atenţie şireturile pantofilor lustruiţi ai lui Mary. În ziua aceea, 8 aprilie 1686, fetiţa de şapte ani primi această afirmaţie cu o expresie neîncrezătoare. Stătea în faţa oglinzii mari, cu cadru, având ici-colo pete de rugină şi rosături, şi-şi examina ţinuta din toate unghiurile, rotindu-şi cu mişcări suple şoldurile fine, dar nu reuşea să se placă. Oglinda îi dezvăluia imaginea unei făpturi care ar fi putut fi la fel de bine băiat sau fată. Părul roşcat şi ondulat îi fusese tuns atât de prost, încât unele şuviţe îi atârnau pe ceafă sau se înălţau ca nişte ţepi pe creştet, în timp ce altele îi cădeau pe nas, fluturându-i peste obrajii supţi, presăraţi cu pistrui. Buzele păstrau încă rotunjimea copilăriei, iar privirea întunecată accentua şi mai mult frăgezimea lor. În rochiţele uzate croite de mama ei din propriile haine mai vechi, Mary reuşise din când în când să se considere drăgălaşă. Dar sub îmbrăcămintea aceasta, pe care, de câteva luni, mama ei o obliga s-o poarte, drăgălăşenia dispăruse aproape cu desăvârșire. — Dar sunt fată sau băiat? insistă fetiţa. Cecily izbucni într-un râs voios. — Îngerii n-au sex, iubito! Tu, Mary, eşti o fetiţă îmbrăcată ca un băiat. Însă nimeni nu trebuie să afle secretul acesta. Doar n-ai vrea ca mămica ta, biata de ea, să fie din nou alungată dintre oamenii de vază la care mergem! — Nu, mamă, îi răspunse cu dragoste copila. Cecily îşi luase aerul acela îngeresc care-i făcea pe cei care se împotriveau fanteziilor ei să se simtă vinovaţi şi să-i ia partea. Era încă tânără şi se vedea că fusese frumoasă. Dacă pe chipul ei n-ar fi revenit o expresie de melancolie care-i adâncea riduri timpurii pe obrazul alb ca laptele, ar fi părut frumoasă şi acum, deşi slăbise atât de mult. Îngenunche în faţa lui Mary, pe parchetul odăii pe care-o închiriaseră cu luna, într-un mic han din Londra. — Dacă păstrăm acest secret, noi două o să realizăm lucruri mari. Mă crezi, Mary, nu-i aşa? Fetiţa dădu din cap. Trebuia s-o creadă întotdeauna pe Cecily, pentru că Cecily credea întotdeauna ce spunea. Chiar când făcea nişte greşeli îngrozitoare. De parcă ar fi putut desluşi în tăcerea fiicei ei îndoielile care o cuprinseseră, Cecily o trase către ea şi se aşezară pe patul de fier care, împreună cu un cufăr şi o masă şubredă, alcătuia mobilierul sărac al odăii. Deşi nu erau grele, salteaua de paie se lăsă sub ele, făcând să se şifoneze cuvertura uzată. — Mary, nu mai eşti un copil, spuse, strângându-i mâinile. Până acum, n-am putut să-ţi ofer decât astfel de camere sordide, te-am hrănit mai mult cu cartofi fierţi decât cu carne şi ai purtat haine cârpite. Nu asta visasem pentru tine, dar ce puteam să fac? Am fost blestemată încă de la naştere, copilă draga. Am fost iubită, e drept, dar în ce fel? Mary se cuibări la pieptul ei, simţindu-i căldura cu o plăcere care o făcu să-şi înăbuşe suspinul de plictiseală. Cecily avea să i se destăinuiască din nou. Fetiţa ştia povestea pe dinafară. Când era mai mică, plânsese adesea, împreună cu maică-sa, ascultând nenorocirile care se abătuseră asupra acesteia. Astăzi însă, Cecily avea dreptate. Mary crescuse, cunoscuse prea multe nenorociri ca să se mai înduioşeze. Cecily trecea mereu de la euforie la deprimare. Aşa încât Mary se obişnuise cu această pendulare permanentă care totuşi o enerva. Nu scoase însă niciun cuvânt, lăsându-și gândurile să zboare nestingherite, în ritmul lent al braţelor mamei ei care o legănau, pe când Cecily depăna istoria nefericirii ei, aşa cum o povestea şi amanţilor ei ocazionali. John Read, fiul mezin al unui armator bogat din Londra, cucerit de frumuseţea, farmecul lui Cecily, o luase de soţie împotriva voinţei părinţilor săi; aceştia nădăjduiau ca John să facă o partidă avantajoasă pentru afacerile lor. N-avuseseră pic de îngăduinţă faţă de Cecily. Născută într-o familie modestă, rămăsese orfană, fusese crescută de un unchi în vârstă, marinar şi pescar, care nu-i putuse oferi altă zestre decât afecţiunea lui. După căsătorie, soţul ei fusese renegat şi dezmoştenit pentru că îndrăznise să încalce interdicţia paternă. Rămas fără un ban, John Read se angajă
