Descriere
Cărţile mele se scriu în sesiuni şi vacanţe universitare. Avantajul de a fiprofesor… Folosesc o formă reflexivă, „se scriu”, deoarece nu am sentimentul căeu le scriu, că îmi aparţin şi cu atât mai puţin că aş fi scriitor sau ceva degenul acesta. Nu mai reţin ceamscris în primele, dar ştiu sigur despre cea defaţă că este a zecea. Sună a ceva aniversar, motiv pentru care am hotărât să odisting cumva. Aşa că iamdat un format de buzunar şi un nume înconsecinţă.Deoarece profesia mea este de psihoterapeut, mamlăsat purtat decâteva teme apărute în viaţa mea şi a celor care au avut încredere în mine, fărăsă ştie la ce se expun. Acesta este şi cazul tău. Dacă această carte nu conţinenici un mesaj pentru tine, novei citi. Dacă te vei aventura însă, e posibil săgăseşti unele idei atât de strălucitoare şi de profunde, încât să te forţezi să leaplici imediat în viaţa ta. Aceasta ar fi, după socotinţa mea, un fel de a te luaprea tare în serios. Ceea ce, desigur, nu îţi recomand, întrucât viaţa e serioasădoar pe jumătate. Cealaltă jumătate e plină de ridicol şi amuzament. Cananecdota următoare: „Un nebun se duce la alt nebun şi ciocăneşte la uşă. Aceladeschide fereastra casei şi strigă: „Nu sunt acasă.” Nebunul îl priveşte şi spune:„Atunci îmi pare bine că nu am venit.”EUL.Eul ca proces de identificare.Psihologia academică saîntrecut pe sine însăşi în a oferi definiţii dintrecele mai sofisticate şi abstracte, aşa cum le stă bine unor oameni de ştiinţă.Natura, structura, funcţiile, locul şi rolul în sistemul psihic, nimic nu a fostuitat. Dacă aş vrea să te ameţesc încă din debutul acestei cărţi, aş lista măcar20 din aceste încercări savante de a pune în cuvinte ceva ce este simţit imediatşi fară nici un fel de dificultate. Nu o voi face, deoarece mai am nevoie deconştiinţa ta reflexivă şi binevoitoare.Amintesc însă ceea ce pare a fi un invariant în aceste concepţii, anumecă Eul este un fapt de conştiinţă sau un centru al conştientului.Eul copilului se cristalizează puţin câte puţin, chiar dacă multe luni dupăşocul naşterii el continuă să se simtă în simbioză cu tot ceea ce îl înconjoară.Spre 24 de luni, se pare, pronumele „eu” intervine ca autoreferenţial în situaţiide puternică implicare personală. Ceva mai devreme, copilul se recunoaşte înoglindă. După 6 luni, începe să întrevadă un raport între oglindă şi reflectarealui în oglindă, dar abia spre doi ani şi jumătate (R. Zazzo) noţiunea de totalitatecorporală este dobândită.Achiziţia unităţii corporale aşază Eul în centrul câmpului conştiinţei,eveniment ce îl putem considera ca naştere psihologică a individului. Aceastăprimă identificare (eu sunt corpul) pune bazele lărgirii şi îmbogăţirii experienţeisubiective cu noi şi noi identificări (proprietăţi, valori, scopuri, poziţii personale,aşteptări, trăiri, strategii de interacţiune etc). Psihologia cercetează în amănuntaceste conţinuturi psihice, motiv pentru care nu voi stărui asupra lor.Ceea ce mă voi strădui să demonstrez în continuare este caracteruliluzoriu al Eului ca entitate separată. Şi pentru că eu vin dinspre filosofiaorientală şi psihologia analitică, voi folosi termenul Sine ca echivalent pentrutot ceea ce există, adică pentru întregul sau Totalitatea existenţei. Prin urmare:Sinele = Întregul.Eul nu este o entitate, ci un proces de identificare. Cine se identifică?Întregul se identifică, aparent, cu partea. Identificările Sinelui se realizează lamai multe niveluri, de la cele mai grosiere (corpul şi nevoile lui) spre cele maisubtile (emoţii, gânduri, aspiraţii). Astfel se naşte Eul şi, o dată cu Eul, lumeailuziei. De ce iluzie? Deoarece identificarea nu e niciodată reală. Ea pare a seproduce fără a se produce în realitate. De aici şi natura paradoxală a Eului,care simultan există şi nu există. Ceva asemănător se întâmplă cu lumina: eaexistă (este corpuscul) şi nu există (este undă).Cel care reuşeşte să rupă vraja îşi deplasează, identitatea, pe: „eu sunt”,dincolo, de graniţele solide ale corpului, dincolo de graniţele subtile ale minţii,dincolo de spaţiu şi timp, în Sine. În filosofia indiană, este acela care saeliberat de lumea fenomenală (de iluzia cosmică – Maya), devenind un iluminat.EI continuă să trăiască în lume, dar nuimai aparţine.Pentru Sine, Eul este un instrument sau o unealtă necesară. El îţipermite să trăieşti experienţa dualităţii, inclusiv experienţa finală a RealităţiiUnice sau a Sinelui. Ce înseamnă experienţa dualităţii? Înseamnă toateexperienţele care devin posibile datorită instituirii de către eu a împărăţieirelativului. Ce este împărăţia relativului? Este un fel de Alice în Ţara Minunilor,ceva în care lucrurile, situaţiile, oamenii par a fi ceea ce nu sunt şi nu suntceea ce par a fi.Din acest punct de vedere, a renunţa la Eu în sensul de aţimortificatrupul sau mintea este o prostie magistrală. Mişcările aşazisspirituale care auastfel de obiective produc locatari devotaţi ai stabilimentelor psihiatrice.Naşterea lui Eu este simultană cu naşterea lui Tu. Întrunanumit sens,cu fiecare Eu care se naşte (se cristalizează în conştiinţă), o nouă lume senaşte. Eul îl aduce cu sine pe tu şi, o dată cu acesta, începutul celor opuse,separate sau complementare. Lumina şi întunericul, binele şi răul, plusul şiminusul, toate vin în existenţă o dată eu Eul. Sinele începe cu fiecare Eu unnou joc deavaţiascunselea, prefăcândusecă este altcineva decât este şicăutândusela nesfârşit pe Sine însuşi până în clipa în care realizează iluziasau se retrage din jos pentru a se odihni.Funcţiile de separare şi ataşare.Cum reuşeşte Eul această performanţă?
