Descriere
Tactica lui George R.R. Martin de a-si surprinde cititorii prin uciderea unor personaje centrale si de a inchide astfel unele fire narative lipsite de orizont si devoratoare de resurse isi arata acum partile mai putin fericite si mai putin banuite. Desigur ca se deschid noi perspective ca de exemplu cea asupra Dornului, asupra Insulelor de Fier si a Braavosului si, de asemenea, apar noi personaje. Doar ca personajele noi sunt departe de complexitatea si savoarea celor vechi. Par simple, schematice, reduse la componente strict utilitare si pare ca singurul lor scop este acela de a justifica anumite actiuni. Chiar si personajele vechi sunt sterse si statice. Astfel, Jaime nu face decat sa-si vegheze tatal omorat in partea a treia si sa-si priveasca mana de aur timp de 500 de pagini. Doar Cersei reuseste sa mentina o oarecare vioiciune a textului datorita intrigilor ei nesfarsite. Cat despre Brienne … daca in partea a treia rolul ei a fost sa-l potenteze pe Jaime, infatisandu-l dintr-o alta perspectiva, in Festinul Ciorilor nu mai are nici un rol narativ, si cu toate acestea ne impiedicam de ea la fiecare pagina. Ca si cum nu ar fi fost suficient ca unele personaje au fost ucise, mai sunt si cele care au fost exilate din text. De exemplu, Tyrion nu apare pe nicaieri, iar George R.R. Martin nu ofera nicio explicatie despre disparitia acestuia. Cred ca motivul exilarii lui Tyrion este neputinta lui Martin de a continua cu el la acelasi nivel de complexitate, umor si detasare din primele trei parti. Decat un Tyrion lipsit de umor, ascuns intr-o hruba si chinuindu-se sa aprinda focul vreo 300 de pagini, mai bine fara el.
