Descriere
Te las să pleci de Clare Mackintosh descarcă cele mai vîndute cărți 2020 carte .Pdf Totul s-a petrecut atât de repede. Oare n-ar fi putut face nimic ca să împiedice dezastrul?Într-o fracțiune de secundă, existența Jennei Gray se transformă în coșmar. Singura ei speranță de a depăși momentul este să se îndepărteze de tot ce-i este familiar și s-o ia de la capăt. Cu o nevoie disperată de a se elibera, Jenna se refugiază într-o căsuță uitată de lume pe coastele Țării Galilor, dar continuă să fie bântuită de temerile ei, de durere și de amintirile unei nopți cumplite de noiembrie care i-a schimbat viața pentru totdeauna. Pas cu pas, Jenna întrezărește o șansă la fericire în viitorul ei. Dar trecutul o ajunge din urmă și consecințele pot fi devastatoare… Prolog Vântul îi suflă părul umed peste faţă, iar ea mijeşte ochii ca să se apere de ploaie. O vreme ca asta îi face pe toţi să se grăbească; să se furişeze repede pe caldarâmul umed, cu bărbiile înfundate în gulere. Maşinile care trec pe şosea le aruncă stropi mărunţi de apă pe pantofi; zgomotul traficului o împiedică să audă mai mult de câteva cuvinte din noutăţile care încep să se reverse odată ce porţile şcolii s-au deschis. Cuvintele ţâşnesc din gura lui neîncetat, amestecate şi fără vreo ordine logică, căci e încântat de lumea nouă în care se află. Reuşeşte să înţeleagă ceva despre un nou prieten; despre un proiect în spaţiu; despre un profesor nou, iar ea priveşte în jos şi surâde când aude cât este el de încântat, ignorând frigul care pătrunde prin eşarfa ei. Băiatul se hlizeşte la ea şi-şi ridică faţa pentru a simţi gustul ploii; genele ude lipite unele de altele îi formează dungi întunecate în jurul ochilor.— Şi pot să-mi scriu numele, mami!— Ce băiat deştept, spune ea, oprindu-se să-l sărute cu putere pe fruntea udă. O să-mi arăţi când ajungem acasă? Merg pe cât de repede sunt în stare picioarele unui băieţel de cinci ani, în timp ce ea îi duce ghiozdanul care i se tot loveşte de genunchi. Aproape au ajuns acasă. Farurile strălucesc pe asfaltul umed, lumina puternică a acestora orbindu-i la fiecare câteva secunde. Aşteaptă ca în şirul de maşini să apară un moment liber şi se grăbesc să traverseze şoseaua aglomerată cu capetele plecate, iar ea îl strânge mai puternic de mâna mică, simţind-o prin mănuşa din lână moale, făcându-l şi pe el să grăbească pasul. Frunzele pline de apă se lipesc de parapeţi, culorile strălucitoare ale acestora devenind un maro opac. Ajung pe strada liniştită, unde casa îi aşteaptă chiar după colţ, şi se gândeşte cu voioşie la căldura îmbietoare a acesteia. Simţindu-se în siguranţă printre casele vecinilor, ea îi dă drumul la mână ca să-şi îndepărteze o şuviţă de păr umed din ochi, râzând din cauza cascadei de picături pe care o provoacă această mişcare. — Uite, spune ea în timp ce cotesc pentru ultima dată. Am lăsat lumina aprinsă, ca să ne întâmpine. Pe partea cealaltă a străzii se află o casă din cărămidă roşie. Două dormitoare, o bucătărie minusculă şi o grădină plină de ghivece, pe care a avut mereu de gând să le umple cu flori. Doar ei doi, împreună. — Hai să ne luăm la întrecere, mami... Băieţelul e într-o continuă mişcare; plin de energie din clipa în care se trezeşte şi până când pune capul pe pernă. Ţopăind tot timpul, alergând întruna.— Haide! Se întâmplă într-o fracţiune de secundă; senzaţia de loc gol lăsată de el atunci când o ia la fugă înspre casă, dorind să ajungă mai repede în căldura holului, în faţa căruia se află veranda plină de lumină. Lapte; biscuiţi; douăzeci de minute petrecute în faţa televizorului; crochete din peşte şi ceai. Rutina care s-a instalat foarte repede, deşi de-abia au ajuns la jumătatea primului semestru de şcoală.
