Descriere
Cărți online gratis Tărâmul celor cinci cercuri – David Baldacci vol.2 .PDF Maestru modern al thrillerelor și unul dintre cei mai renumiți romancieri din lume ne seduce de această dată cu un roman de fantezie pentru tinerii cititori, care a devenit rapid un succes mondial. ”Tărâmul celor Cinci Cercuri”, a doua carte din seria Vega Jane, este povestea fantezistă și extravagantă a unei fete forțate să lupte pentru viața ei, pe măsură ce parcurge un tărâm plin de primejdii și de nenumărate provocări. Folosindu-și istețimea, îndemânarea, șiretenia și inventivitatea, Vega Jane se dovedește o eroină puternică și perseverentă, care ajunge să se bucure rapid de toată simpatia cititorului. Puține personaje feminine din romanele ultimilor ani sunt atât de uimitoare precum Vega… Atrăgătoare și plină de farmec, onestă și ambițioasă, Vega Jane este admirabilă din toate punctele de vedere. Povestea se bucură din abundență de acțiune, mister, monștri ciudați și animale fantastice, relații șocante și secrete de mult pierdute. ”Tărâmul celor Cinci Cercuri”, continuarea aventurilor din ”Lovitura de graţie”, este o incursiune încântătoare printr-o lume fantastică demnă de Rowling sau Brooks – lumea sa tainică și feerică este descrisă cu însuflețire, ceea ce justifică emoțiile puternice și chiar fiorii de pe parcursul lecturii. Talentul lui Baldacci de a potența tensiunea și de a accelera la maximum acțiunea este acum etalat cu mare generozitate, autorul dovedind din plin că măiestria condeiului său poate ajunge atât la cititorii adulți, cât și la cei tineri.Fragment Părea posibil – ba chiar şi absurd de poetic – faptul că, prinşi laolaltă asemenea verigilor unui lanţ, noi trei aveam să murim împreună. Doar că săritura de pe o stâncă înaltă de un kilometru şi jumătate în timp ce eram urmăriţi de bestii ucigaşe nu prea ne dădea de ales. Literalmente, săriserăm pentru a ne salva vieţile. Iar acum eram nevoiţi să aterizăm acătării, altminteri acolo jos avea să ne fie locul de odihnă veşnică. Foarte jos. Cădeam deja de o vreme, iar distanţa părea mult mai lungă decât mi-ar fi plăcut. În timp ce plonjam, i-am aruncat o privire celui mai bun prieten al meu, Delph. El se uita la mine, nu cu o spaimă vădită, recunosc, ci cu o oarecare doză de anxietate. Pe de altă parte, câinele meu, Harry Doi, zâmbea, pregătit ca aventura noastră să înceapă. Motivul pentru care săriserăm se afla la brâul meu. Lanţul meu, Destin, îmi permitea să zbor. Însă nu sărisem niciodată de pe o stâncă înaltă de un kilometru şi jumătate, aşa că plonjam mai rapid decât o făcusem vreodată până atunci. Deşi mi-am dat toată silinţa să izbutesc o aterizare lină, ne-am izbit de sol cu o forţă teribilă. Pe moment, pur şi simplu am rămas cu toţii întinşi la pământ, uluiţi. Dar, curând, mi-am dat seama că, dacă eram loviţi şi învineţiţi, însemna că suntem în viaţă.
