Descriere
Septembrie de Rosamunde Pilcher descarcă doar cărți de top .PDF Odată cu venirea primăverii, când dealurile Scoţiei prind parcă viaţă, încep pregătirile pentru o petrecere care va avea loc în luna septembrie. Invitaţiile îi cheamă acasă pe oamenii la care Violet Aird ţine cel mai mult. Alexa, nepoata sensibilă şi delicată, e pentru prima oară îndrăgostită, în timp ce Edmund e pe cale să se despartă de Virginia, din pricina dorinţei lui încăpăţânate de a-l trimite pe băieţelul lor la o şcoală-internat. Este apoi Pandora, frumoasa, strălucitoarea fiică rătăcitoare, plecată din acele locuri cu douăzeci de ani în urmă. Cu toţii se vor întâlni în Scoţia, în septembrie. Un loc pe care nu-l vei uita niciodată Scoţia lui Rosamunde Pilcher... unde câmpurile sunt verzi, florile îmbobocesc pline de gingăşie, iar în lacurile limpezi se oglindeşte cerul senin. Un timp pe care nu-l vei uita niciodată Septembrie cu câmpuri în floare, când aerul începe să se răcorească şi se pornesc vânătorile şi petrecerile. Un roman pe care nu-l vei uita niciodată Septembrie de Rosamunde Pilcher... despre întoarceri acasă şi poveţti de dragoste, despre prietenii, trădări, iertare şi iubire. Autoarea bestsellerului Căutătorii de scoici îşi propune un alt roman de neuitat. Septembrie - o carte de care te vei îndrăgosti... FragmentLa începutul lui mai a venit în sfârşit şi primăvara în Scoţia. Iarna nu se dăduse bătută, se ţinuse cu ghearele, mult prea multă vreme, refuzând să-şi îmblânzească apriga strânsoare. În tot cursul lunii aprilie, vântul aspru suflase dinspre nord-vest, retezând primii boboci de brânduşe şi culcând la pământ corolele galbene ale primelor narcise. Zăpada îngheţase pe pantele dealurilor şi se aşternuse într-un strat gros peste vale, iar fermierii, renunţând să mai spere la iarbă proaspătă pentru vite, îşi secaseră pământurile de ultimele urme de rădăcini, în timp ce animalele rămâneau închise în adăposturile de piatră. Chiar şi gâştele sălbatice, care plecau de obicei la sfârşitul lui martie, întârziau întoarcerea în patria lor arctică. Ultimele dispăruseră la mijlocul lui aprilie, îndreptânduse spre nord, în necunoscut, într-un cor de ţipete, zburând atât de sus, încât formaţiile în formă de săgeată păreau doar fire de păianjeni duse de vânt. Iar apoi, peste noapte, capricioasa climă din Highlands s-a îmblânzit. Vântul a făcut cale-ntoarsă spre sud, aducând cu sine brize parfumate şi vreme mai blândă, de care restul ţării se bucurase de câteva săptămâni, şi mireasma pământului reavăn, a renaşterii. Ţinutul a căpătat culoarea dulce a verdelui proaspăt, cireşii albi sălbatici şi-au revenit după prigoană, s-au întremat şi şi-au întins ramurile încărcate de petale albe ca neaua. Dintr-odată, grădinile de lângă case au explodat într-un torent de culori – iasomia galbenă de iarnă, şofranul purpuriu şi albastrul-închis al zambilelor. Păsările ciripeau, iar soarele, pentru prima dată după toamna trecută, încălzea cu adevărat.
