Descriere
Cum ați reacționa dacă, după un armistițiu de șase mii de ani, timp în care v‑ați construit o viață de bine-de rău confortabilă pe Pământ și chiar ați ajuns la o oarecare înțelegere cu agenții inamicului, ați fi anunțat de la centru că Războiul Rece se va termina în curând, armele vor fi ridicate din nou pentru bătălia decisivă, la finalul căreia Pământul și tot ce apreciați la omenire vor fi distruse? Dacă ați răspunde că ați lupta să împiedicați declanșarea războiului n‑ați nimerit‑o: nici îngerul Aziraphale, nici demonul Crowley (inspirația pentru personajul omonim din Supernatural?) nu au de ales în această chestiune sau în oricare alta; liberul arbitru e rezervat exclusiv oamenilor. Din păcate pentru micile lor plăceri lumești – Aziraphale colecționează cărți în ediții princeps, savurează muzica bună și din când în când își încearcă priceperea de magician, în timp ce Crowley își îngrijește cu conștiinciozitate Bentley‑ul din anii ‘60 și plantele de apartament și savurează în general decadența secolului douăzeci, nu poate încăpea îndoială că momentul înfruntării finale se apropie. Crowley e însărcinat să‑l plaseze pe Antichrist – botezat paradoxal Adam – în familia unui diplomat american și să se asigure de educația lui demonică de‑a lungul celor 11 ani în care își va descoperi puterile. În ciuda condiționării lor fac o înțelegere – pact sună prea tare în context – să încerce să împiedice trezirea Antichristului și Armageddon‑ul. Dar poate că Dumnezeu are propriul său plan inefabil, necunoscut niciunuia dintre combatanți… Cartea se învârte în jurul conceptului de soartă, de destin prestabilit pus în contrast cu liberul arbitru uman. De o parte profețiile precise și exacte ale lui Agnes Nutter – vrăjitoare și cea mai corectă prevăzătoare a Sfârșitului Lumii; de cealaltă o bandă de tineri de 11 ani, gașca lui Adam din Tadfield, interesați doar de jocuri și descoperiri noi, dar care arată în momentul decisiv mai multă înțelepciune decât toți ceilalți implicați. Așa cum constată Crowley, înarmați cu libertatea de alegere și imaginație, oamenii ajung să facă mai mult rău – sau mai mult bine – decât ar fi în stare demonii sau îngerii să cauzeze prin influențele lor. Undeva în fundal stăruie și veșnica întrebare despre planul ascuns, despre adevăratele motive ale lui Dumnezeu când a creat lumea și omul, dacă a știut de la început sau orchestrat chiar Căderea din Eden și tot ce a urmat.
