Descriere
Sărutul unui înger de Susan Elizabeth Phillips descarcă iubiri de poveste online gratis carte .PDFDupă moartea neașteptată a mamei sale, drăguța și capricioasa Daisy Devreaux ajunge să intre într-un bucluc foarte mare, fiind în pericol să fie condamnată. Acum, singurele opțiuni pe care le are în față sunt la fel de neplăcute: fie petrece un timp în închisoare, fie se mărită cu un bărbat ales de tatăl ei. Alex Markov însă nu are nici un gând să joace rolul mirelui iubitor pentru o tânără răsfățată cu gusturi costisitoare. Teribil de chipeș și lipsit total de simțul umorului, Alex o smulge pe nestăpânita Daisy din mediul protejat în care a trăit și își asumă misiunea de a o îmblânzi. Numai că această misiune nu este atât de simplă cum ar fi crezut. Deși niciodată Daisy nu a reușit să își dovedească valoarea în fața părinților sau a ei însăși, acum este hotărâtă să facă acest mariaj să meargă. Pasiunea dintre ei este reală. Însă dragostea adevărată și loialitatea sunt mult mai greu de obținut, mai ales în cazul unui bărbat care refuză să le accepte existența.Oare jurămintele de căsătorie făcute într-o asemenea grabă vor duce la regrete amare… sau vor oferi promisiunea unei iubiri fără sfârșit?Sarutul unui inger este o superbă poveste romantică, scrisă cu mult umor, care îți încălzește sufletul, te convinge de puterea iubirii și te lasă cu o stare de bine ce persistă mult timp după ce ai terminat de citit cartea! FragmentDaisy Devereaux uitase numele mirelui ei.— Eu, Theodosia, te iau pe tine... Îşi prinse buza de jos între dinţi. Tatăl ei le făcuse cunoştinţă în urmă cu vreo câteva zile, în acea dimineaţă teribilă când se duseseră toţi trei să obţină licenţa de căsătorie, şi auzise numele abia atunci. Imediat după aceea bărbatul dispăruse, iar ea nu îl mai văzuse deloc până acum câteva minute, când coborâse scările duplexului din Central Park West al tatălui ei pentru a ajunge în sufragerie, unde avea loc acea ceremonie de nuntă improvizată, undeva la mijlocul dimineţii. Tatăl ei stătea în spatele ei, iar Daisy aproape îl putea simţi vibrând de dezaprobare, dar dezaprobarea lui nu era deloc o noutate pentru ea. Fusese dezamăgit de ea chiar înainte de naşterea ei şi, oricât s-ar fi străduit, nu avea să reuşească vreodată să îl facă să se răzgândească. Îndrăzni să îi arunce o privire piezişă mirelui pe care i-l cumpăraseră banii tatălui ei. Un armăsar chipeş. Un armăsar chipeş foarte înspăimântător cu înălţimea lui impresionantă, constituţia zveltă şi musculoasă şi ochii aceia siniştri de culoarea chihlimbarului. Mama ei l-ar fi adorat. Când Lani Devereaux murise într-un incendiu pe un iaht, anul trecut, se aflase în braţele unei vedete rock de douăzeci şi patru de ani. Daisy ajunsese în sfârşit în punctul în care putea să se gândească la mama ei fără durere şi îşi zâmbi în sinea ei când îşi dădu seama că bărbatul care se afla în acel moment lângă ea ar fi fost prea bătrân pentru mama ei. Părea să aibă puţin peste treizeci de ani, iar Lani de regulă nu mersese mai sus de douăzeci şi nouă. Părul îi era atât de închis încât era aproape negru, iar trăsăturile fin sculptate i-ar fi făcut faţa prea frumoasă dacă nu ar fi avut acea bărbie puternică, fără a mai vorbi de încruntarea intimidantă de pe chipul lui. Bărbaţii atât de brutal de atrăgători fuseseră pe gustul lui Lani, dar Daisy prefera genul mai în vârstă şi mai conservator. Nu pentru prima dată de când începuse ceremonia, îşi dori ca tatăl ei să fi ales pe cineva mai puţin intimidant. Încercă să îşi calmeze emoţiile amintindu-şi că nu avea să fie nevoită să petreacă mai mult de câteva ore în compania noului ei soţ. Imediat ce avea ocazia să îi împărtăşească planul ei, toate acestea aveau să se sfârşească. Din nefericire, planul ei presupunea şi să încalce jurămintele sacre de căsătorie pe care tocmai se pregătea să le facă, şi cum nu era genul de persoană care să facă un jurământ cu inima uşoară – în special unul de căsătorie – bănuia că remuşcările stârnite de conştiinţa ei provocaseră acest blocaj de memorie. Începu din nou, sperând că numele avea să străpungă cumva bariera din mintea ei.— Eu, Theodosia, te iau pe tine... Vocea i se stinse din nou.
