Descriere
Paradisul pierdut de John Milton doar cărți de top descarcă online gratis carte .PDF John Milton (1608 – 674) a fost cel mai mare poet poet englez din toate timpurile, poemul său epic în versuri albe reprezintă una dintre pietrele de temelie ale literaturii engleze. Paradisul pierdut reprezintă o poveste dramatică și fascinantă despre revoltă și trădare, despre inocență și corupție în care Dumezeu și Satana se luptă pentru controlul destinului uman. Lupta se desfășoară în rai în iad și pe pămînt; Satana și îngerii săi razvrătiți conspiră împotriva lui Dumnezeu. In mijlocul conflictului sunt Adam și Eva, chinuiți de tentațile umane. FragmentAtât de fericiţi în Ceruri, ei, stăpânii lumii,De Creatorul lor s-au îndepărtat, nesocotindu-i voia,Doar pentru că li s-a oprit un fruct.Spre-această răzvrătire cine oare i-a împins?Doar infernalul şarpe, ce cu-a sa viclenie,Mânat de răzbunare şi invidie, a amăgitPe-a omenirii mamă,Trufia când l-a izgonit din Rai, cu toată gloata-iDe îngeri răzvrătiţi, cu a căror ajutor spera să se înalţeîntâiul, printre cei asemeni lui,La fel cu însuşi Preaînaltul,Dacă ! se va împotrivi; şi aspirândLa tronul şi domnia sfântă,Nelegiuit război stârni în CeruriŞi luptă în zadar, căci AtotputerniculPotop de flăcări azvârli din CeruriŞi-I aruncă arzândSpre-adâncuri fără fund, să zacăîn lanţuri ferecat şi-n focul caznei,Pe cel ce-a cutezat să-nfrunte pe Atotputernic.De nouă ori răstimpul ce măsoarăZiua şi noaptea pentru muritori,El, cu cumpiita-i hoardă6 JOHN MILTONZăcură înfrânţi, în vast abis de focZdrobiţi, dar tot nemuritori.Dar, mai mută vrajbă îi era sortită,Căci gândul la pierduta fericire şi chinul veşnicîl mistuia; rotind în jur siniştri-i ochi,De jale plini şi disperare,Dar şi de ură şi mânie dârză.Cu ochi de înger, încă, îşi văzuZadarnică şi tristă starea sa.Jur-împrejur cumplită ocnă se-ntindea,Ca un cuptor imens, însă din flăcări,Nu răsărea lumină, ci mai degrabă beznă,Sub care se ascund privelişti sumbre,întinderi de tristeţe, umbre-ale durerii,în care pacea, tihna nu-şi au locul,Speranţa nu pătrunde niciodată,Ci doar torturi făr-de sfârşit şi un potop de focArzând puciosă-n veci nemistuită.Asemeni loc Justiţia Eternă-a pregătitPentru aceşti rebeli: închişi în beznă adâncă,De-a Cerului lumină şi Dumnezeu departeDe trei ori de la centru şi pân' la polul ultim.O, ce loc cumplit faţă de cel pierdut!Aici zări pe-ai săi tovarăşi de pierzanie,în valuri şi vârtejuri iuţi de flăcări;Se zvârcolea cu el alături unul,Asemeni lui în crimă şi putere,Până târziu ştiut în Palestina,Pe nume Belzebut. Şi lui, duşmanul Cerului,Numit Satan, cuvinte îndrăzneţe-i adresăSpărgând oribila tăcere:"De tu eşti cel, vai, cât de mult schimbat! Ce decăzut!PARADISUL PIERDUT 7Din cel ce 'ntr-a luminii împărăţieînvăluit în nimb de strălucire,Luceai mai tare decât toţi asemeni ţie.De eşti tu cel ale cărui gânduri, sfaturi, visuri şi norocCu mine s-au unit în scop măreţ.Uniţi din nou, acum, în mizerie şi ruină,Din ce înalt, în ce abis căzuţi!"Şi el, prin tunet, cât s-a dovedit de tare!Cine ştia puterea grozavei arme?Dar eu nu mă căiesc şi nu mă schimb nici dacă,Puternicul Victorios m-ar pedepsi din nou;Deşi lipsit acum de strălucire, ideile mi le-am păstratŞi-naltul meu dispreţ, născutDin simţul meritului meu rănit,Ce m-a făcut cu-Atotputernicul să mă înfrunt,Târând la nemiloasa confruntareNenumărate oşti de duhuri,Potrivnice domniei sale şi preferându-mă pe mineîn luptă se-aruncară, pe câmpurile din Ceruri.Puterea lor vrăjmaşă, opusă atotputerii,Deşi nesiguri sorţii, îi zguduiră tronul.Şi ce dacă pierdut e câmpul luptei?Pierdut nu-i totul - voinţa neclintită,Ştiinţa răzbunării, nemuritoarea ură,Curajul de a nu te preda niciodată,Ce altceva înseamnă a nu fi copleşit?Această glorie-n veci n-o să mi-o smulgăMânia sau puterea lui. N-am să-ngenunchezCa să implor iertare; îi voi sfida putereaCe cunoscu prin braţu-mi îndoiala1Să cad? Ar fi atât de josnic!
