Descriere
La jumătatea drumului spre mormânt – Jeaniene Frost. Cartea face parte din seria „Vânătoare nocturnă”, fiind primul volum căruia încă îi aşteptăm continuarea… Oricum, nu mai am chef să mai zic despre serii abandonate de edituri fără explicaţie. Mă consider cititorul fericit care nu aşteaptă luni, ani, secole pentru continuări ci optează pentru restul volumelor în limba engleză. Acest prim volum este unul plin de umor, cu replici şi scene memorabile din care nu lipsesc vampirul sau episoadele extrem de senzuale şi erotice. Cat nu este muritoarea lipsită de apărare cum probabil ne-am obişnuit ci ne aminteşte cumva de Buffy (dacă mai ţineţi minte serialul) numai că protagonistei îi curge prin vene şi sânge de vampir. Totul este în regulă, Cat vânează vampirii folosindu-şi cunoştinţele şi aptitudinile… până îl întâlneşte pe Bones, un vampir 100% care îi cam răstoarnă universul şi transformă cartea fantasy într-una cu accente erotice serioase. Bones nu va fi doar „profesorul” ei în dezvoltarea abilităţilor de care Cat dispune ci îi va preda şi nişte clipe incendiare pe care urmează să le lecturaţi.FragmentEra din nou aglomerat, fiindcă era sâmbătă seara. Muzica urla lafel de tare, iar figurile erau la fel de inexpresive. La prima raită princlub nu m-am ales cu nimic şi mi-a mai scăzut entuziasmul. Amînaintat spre bar şi n-am detectat energia explozivă din aer, până nui-am auzit glasul:— Sunt gata să ne-o punem acuma.— Poftim?M-am răsucit pe dată indignată, pregătită să-i rup urechileneobrăzatului necunoscut, când am încremenit. Era el. Am roşit cândmi-am amintit ce-i spusesem noaptea trecută. Se pare că nici el nuuitase.— Ah, da, mă rog... Cum să-i răspund mai exact la asta? Ăăă, nuvrei să bem ceva mai întâi? Bere sau...?— Nu te mai obosi, îmi întrerupse el gestul cu care-l chemam pebarman şi îşi trecu degetul peste obrazul meu. Hai să mergem.— Acum?M-am uitat în jur, prinsă cu garda jos.— Mda, chiar acum. Te-ai răzgândit, scumpi?În ochii lui vedeam o provocare şi o licărire pe care nu le puteamdescifra. Nedorind să risc să-l mai pierd o dată, mi-am luat geanta şiam făcut un gest spre uşă:— Ieşi tu primul!— Nu, nu, mi-o întoarse el, cu un zâmbet până la urechi ce-ţidădea fiori, doamnele mai întâi!
