Descriere
Pe munte se topea zăpada, iar Bunny era deja mort de câteva luni, şi abia atunci am început să înţelegem gravitatea situaţiei în care ne aflam. Vedeţi voi, era mort de zece zile. Când l-au găsit, a fost una dintre cele mai grozave descinderi din istoria Vermontului - soldaţi, FBI-ul, ba chiar şi un elicopter al armatei. Colegiul s-a închis, fabrica de vopsele din Hampden de asemenea, şi a venit o mulţime de lume de peste tot: din New Hampshire, din nordul statului New York şi chiar de mai departe, din Boston. Pare greu de crezut că modestul plan al lui Henry a putut să iasă aşa de bine, în ciuda tuturor evenimentelor neprevăzute. N-am avut intenţia săascundem cadavrul ca să nu mai poată fi găsit. De fapt, nici nu l-am ascuns deloc, ci pur şi simplu l-am lăsat acolo unde a căzut, cu speranţa că un trecător ghinionist o să se împiedice de el înainte de a i se fi observat dispariţia. Ar fi fost o întâmplare extrem de simplă şi de clară: bolovanii desprinşi, cadavrul de pe fundul râpei, cu o fractură clară a gâtului, şi urmele călcâielor săpate adânc în noroi, indicând alunecarea în jos. Un accident pe munte, nici mai mult, nici mai puţin, şi totul ar fi putut foarte bine să rămână aşa, cu lacrimi tăcute şi o înmormântare restrânsă, dacă n-ar fi fost zăpada care a căzut în noaptea aceea. Ea l-a acoperit, ascunzând orice urmă, şi după zece zile, când în sfârşit s-a topit, trupele locale şi FBI-ul şi anchetatorii din oraş au constatat cu toţii că trecuseră tot timpul încoace şi-ncolo peste cadavrul lui, până când zăpada bătătorită de deasupra a devenit compactă ca gheaţa.
