Descriere
Girl Online de Zoe Sugg carte electronică online gratis .PDF Am acest vis că, în secret, toate adolescentele se simt exact ca mine. Și poate într-o zi, când ne dăm seama că toți simțim la fel, cu toții putem înceta să ne prefacem că suntem ceva ce nu suntem ... Dar până în acea zi, o voi păstra real pe acest blog și o voi păstra ireal în viața reală.Penny are un secret. Sub pseudonimul Girl Online, Penny își pune în discuție sentimentele ascunse despre prietenie, băieți, drame din liceu, familia ei nebună și atacurile de panică care au început să preia viața ei. Când lucrurile merg de la rău la rău, familia ei o șoptește la New York, unde o întâlnește pe Noah, o americancă superba, cu chitară. Dintr-o dată Penny se îndrăgostește - și surprinde fiecare moment din ea pe blogul ei. Dar cu ce se v-a termina această istorie ești liber să citești.FragmentŞtiţi ce se întâmplă atunci când agiţi o doză de Coca-Cola, pe care apoi o deschizi şi lichidul se împrăştie peste tot? Ei bine, exact cam aşa mă simt eu acum. Clocotesc în mine atâtea lucruri pe care aş vrea să le împărtăşesc, însă nu sunt sigură dacă s-o fac. Tatăl meu mi-a spus odată să încep să ţin un jurnal. Zicea că un jurnal este un mod extraordinar în care putem să ne exprimăm până şi cele mai intime gânduri. Mai spunea că îmi va prinde foarte bine să îl pot reciti mai încolo, la maturitate, pentru că mă va ajuta “să apreciez cu adevărat anii adolescenţei”. Hm, vă daţi seama că a trecut atât de mult timp de când a fost el adolescent, că a uitat cum este de fapt. Chiar şi aşa, am încercat... să ţin un jurnal. Am reuşit să scriu în el de trei ori până să renunţ definitiv. Totul suna cam aşa: 3 Astăzi a plouat, mi-am nenorocit pantofii. Jenny şi-a pus în minte să chiulească de la mate. S-a răzgândit. În timpul orei de ştiinţe, lui John Barry i-a curs sânge din nas, deoarece şi-a înfipt în el un creion. Am râs de el. Nu a părut să-i pese. A fost ciudat. Noapte bună. Nu e chiar Bridget Jones, nu-i aşa? Aduce mai degrabă cu “nu am chef de aşa ceva”. Acum, dacă stau să mă gândesc mai bine, n-are niciun sens să mă apuc să-mi scriu gândurile într-un jurnal. Mi-ar plăcea să ştiu că cineva, undeva, poate citi ce am eu de spus. Acesta este şi motivul pentru care am decis să încerc să scriu pe blog: am vrut să am un loc în care să pot spune cuiva exact ceea ce vreau, când vreau şi cum vreau. Să nu trebuiască să-mi fac griji că lucrurile pe care le spun nu sunt nemaipomenite, că mă vor face să par năroadă sau mă vor face să îmi pierd prietenii. De aceea acest blog este anonim. Ca să pot fi eu însămi. Prietenul meu cel mai bun, Wiki, (nu este numele lui adevărat, apropo; nu-i pot spune numele pentru că atunci blogul nu ar mai fi anonim) ar spune că faptul că ţin să-mi păstrez anonimatul ca să fiu eu însămi este “o tragedie greacă”. Dar ce ştie el? Nu este o adolescentă cu probleme de anxietate. (De fapt e un adolescent cu probleme legate de părinţi, dar asta este o altă poveste.)
