Descriere
Furtuna războiului de Victoria Aveyard serie young adult vol.4 descarcă cartea online gratis .PDF Acțiunea din “Furtuna războiului” se continuă de unde a rămas în “Colivia Regelui”, povestea fiind scrisă atât din perspectiva a trei personaje feminine, Mare Barrow, Evangeline Samos și Iris Cygnet (soția lui Maven), cât și a celor doi frați Calore, Cal și Maven. Întreg regatul este în plin război. Norta, Piedmontul, Ținutul Lacurilor și Montfortul. O sumedemie de monarhii mărunte se luptă între ele pentru obținerea controlului asupra întregii regiuni. O regiune dezbinată. Un război dus pentru recâștigarea Nortei, o luptă pentru putere dusă de cei doi frați: Maven, regele uzurpator, și Cal, prințul surghiunit. Fiecare încearcă să formeze alianțe, să își crească numărul de efective militare. Prin căsătoria cu prințesa din Ținutul Lacurilor, Maven obține alianța cu acest ținut, dar și cu Piedmontul. La rândul lui, Cal se vede obligat să facă o alegere. Renunță la Mare în favoarea coroanei, se logodește cu Evangeline, și prin aceasta obține alianța atât cu regele Riftului, cât și cu premierul Republicii Libere Montfort. Dar și Garda Stacojie, un grup de rebeli roșii ; printre membrii ei se numără și Mare ; au ceva de spus. Vor să formeze o alianță temporară cu Cal, ca să-l învingă pe Maven, apoi au de gând să întoarcă armele împotriva acestuia. Adevărul e că Montfortul și Garda Stacojie nu au intenția să sprijine ascensiunea unui alt regat argintiu. În cazul în care Cal va ieși învingător, el va fi silit să abdice. Va fi Cal de acord cu așa ceva? Cine va învinge în acest război? Va rupe Cal logodna cu Evangeline ca să-și urmeze inima? Ce are de spus Mare în acesta privință?Fragment Mare. Tăcerea ne acoperă mult timp. Deși e plin de oameni, Corviumul pare pustiu. Dezbină și cucerește. Implicațiile sunt clare, contururile sunt bine trasate. Și Farley, și Davidson se uită încordați la mine și eu le întorc privirea. Probabil Cal n-are nici cea mai vagă idee, nici cea mai mică bănuială că Montfortul și Garda Stacojie n-au de gând să-i permită să-și păstreze tronul pe care l-ar cuceri. Probabil că lui îi pasă mai mult de coroană decât de părerile vreunui roșu. Și presupun că nici n-ar trebui să-i mai zic „Cal”. TiberiasCalore. Regele Tiberias.Tiberias al Șaptelea. Cu numele acesta s-a născut, numele acesta îl purta atunci când l-am cunoscut eu. Hoațo, îmi spunea el atunci. Acesta era numele meu. Îmi doresc să-mi pot șterge din minte ultima oră. Să fac câțiva pași înapoi în timp. Să mă clatin. Să mă poticnesc. Să mă mai bucur încă o secundă de starea aceea de fericire, când nu simțeam decât durerea mușchilor obosiți și a oaselor puse la locul lor. Să mă mai bucur de golul din suflet după ce mi s-a scurs din trup toată adrenalina luptei. Să mă mai bucur de dragostea și sprijinul lui. Da, mi-a frânt inima, dar tot nu-l pot urî acum pentru alegerea făcută. Furia va veni mai târziu. Farley pare îngrijorată. Nu-i stă în fire. Diana Farley m-a obișnuit cu intransigența și înverșunarea. Îi zvâcnește gura înconjurată de cicatrice când observă că mă uit lung la ea.— Voi transmite Comandamentului hotărârea lui Cal, spune ea, punând capăt tăcerii tensionate. Vorbește încet, pe un ton măsurat.— Doar Comandamentului. Ada va duce mesajul. Premierul Montfortului lasă bărbia în jos, semn că este de acord.— Bun. Probabil că generalii Drummer și Swan au aflat deja ce s-a întâmplat. N-o scapă din ochi pe regina Lerolan de când a intrat în joc.— AnabelLerolan a fost destul timp la curtea lui Maven, cel puțin câteva săptămâni, spun eu. Mă mir că nu-mi tremură glasul. Cuvintele îmi sunt la fel de pline de forță. Trebuie să par puternică, deși numai puternică nu mă simt acum. Atitudinea mea este o minciună, dar o minciună benefică. — Probabil știe mai multe decât am știut eu vreodată.— Probabil, încuviințează Davidson, bâțâind o dată din cap. Dus pe gânduri, mijește ochii și se uită în pământ. Nu caută ceva, ci se concentrează. La un plan. Ne așteaptă un drum anevoios. Până și un copil șiar da seama.— Tocmai din cauza asta va trebui să mă întorc acolo, adaugă el. Tonul lui este unul de scuză. Ca și cum m-aș supăra pentru că face ce trebuie. — Ca să fii ochi și urechi. Farley și cu mine am răspuns în cor și ne privim surprinse. Premierul Davidson pleacă. Părul lui cărunt lucește în lumina soarelui. A avut grijă să se spele de sudoare și cenușă după luptă; și-a înlocuit uniforma pătată de sânge cu una curată. Ca să-și recapete înfățișarea calmă și banală, cu care sunt obișnuiți ceilalți. Înțeleaptă decizie! Argintiii dau atât de multă importanță aspectului lor exterior, aparenței de putere și bogăție cu care se fălesc necontenit. Cei mai îndârjiți sunt regele Samos și familia lui, din turnul de deasupra noastră. Davidson nici nu s-ar observa lângă Volo, Evangeline, Ptolemus și veninoasa aia de regină din Casa Viper. Ar putea chiar să se facă una cu pereții dacă ar vrea. Nici nu-și vor da seama că este acolo. Nu-și vor da seama că noi suntem acolo. Respir sacadat, încercând să mă împac cu următorul gând: Nici Cal nu-și va da seama. Tiberias– mă corectez, supărată. Încleștez pumnul și unghiile îmi intră în palmă. Mă doare, dar așa îmi trebuie. Spune-i „Tiberias”, proasto!
