Fata Căpitanului

Descriere

Fata Căpitanului de A.S. Pușkin descarcă online gratis cărți din literatura universală .PDFPăzeşte­ţi cinstea încă de tânăr. Proverb Romanul Fata căpitanului descrie, cu emoție și sensibilitate, Rusia patriarhală, sfîșiată, în anii 1773-1774, de una dintre cele mai mari crize ale istoriei sale milenare, în centrul căreia se detașeaz? figura răsculatului Emelian Pugaciov. Fragment Prin bunăvoinţa unei rude apropiate, prinţul B., maior din gardă, am fost înscris ca sergent în regimentul Semionovski încă de pe când mă aflam în pântecele mamei .Dacă împotriva tuturor aşteptărilor, mama ar fi născut o fată, tata ar fi adus la cunoştinţa celor în drept moartea sergentului neprezentat şi cu asta chestiunea s­ar fi rezolvat.Am fost ţinut în concediu până la terminarea studiilor. Pe vremea aceea nu se învăţa ca­n timpurile de azi. La vârsta de cinci ani am fost dat pe mâna unui slujitor, de la caii de călărie, Savelici, care, datorită purtării lui bune – căci Savelici nu bea – a fost înaintat la gradul de dascăl al meu. Sub supravegherea lui, la doisprezece ani ştiam carte rusească şi puteam să judec ca un cunoscător însuşirile unui ogar. Între timp, tata mi­a luat un franţuz de la Moscova, pe monsieur Beaupré, care a sosit la noi o dată cu provizia anuală de vin şi untdelemn de măsline. Sosirea lui nu i­a plăcut deloc lui Savelici. „Slavă Domnului, bodogănea el, cred că copilul e deajuns de spălat, deajuns de pieptănat şi de hrănit. Nu mai au pe ce cheltui banii de­au tocmit un «musie», parcă n­ar fi destui oameni de­ai noştri.” Beaupré fusese frizer în ţara lui, soldat în Prusia şi venise în Rusia pour être outchitel , fără să ştie prea bine ce însemna acest cuvânt. Era băiat bun, însă uşuratic şi tare destrăbălat. Marea lui meteahnă era patima pentru sexul frumos; drept răsplată pentru gingăşiile lui, nu rareori primea ghionturi, încât se văita după aceea zile întregi. În afară de asta, nu era, după cum spunea el, duşmanul sticlei, sau, cum se spune la noi, îi plăcea să cam tragă la măsea. Cum însă la noi vinul se servea doar la masă şi chiar şi atunci numai câte un păhărel, şi cum de obicei pe el îl treceau cu vederea, Beaupré s­a deprins foarte repede cu rachiul rusesc şi a început să­l prefere chiar vinurilor din patria lui, găsindu­l incomparabil mai folositor pentru stomac. Ne­am înţeles bine chiar de la început şi cu toate că datoria lui, după contract, era să mă înveţe franţuzeşte, nemţeşte, precum şi toate! Ştiinţele, el a găsit cu cale să înveţe de la mine s­o rupă ruseşte, iar după aceea ne­am văzut fiecare de treaba lui. Ne înţelegeam de minune. Nici nu­mi doream alt mentor. Dar soarta ne­a despărţit curând, şi iată în ce împrejurare.