Descriere
Domina de L.S. Hilton descarcă online gratis cartea .PDFS-A ÎNTORS ȘI DOREȘTE SĂ SE RĂZBUNE O crimă brutală pe străzile Veneției. Un jaf imposibil al unei lucrări de arta inestimabile. Un trecut întunecat de care nu poate să scape. Un dușman neobosit pe care nu il poate învinge. Judith Rashleigh a reușit în viață. Traiește în lux, în mijlocul splendorilor Veneției, și se bucură, în cele din urmă, de viață pentru care a fost în stare să ucidă. Dar cineva știe ce a făcut Judith. Judith se poate salva doar dacă găsește o pictura inestimabilă – din păcate, una despre care este convinsă că nu există. Și nu este singura care o caută. De aceasta dată, Judith nu mai conduce jocul. Depășită și încolțită, și fizic, și psihic, se confruntă cu un inamic mai nemilos și mai puternic decît și-ar fi imaginat vreodată. Și, dacă nu cîștigă și de data aceasta, moare. Fragment Nu voiam decât să se termine odată, dar mi-am impus să o iau încet. Am tras jaluzelele la toate cele trei ferestre, am deschis o sticlă de vin Gravi, am turnat în două pahare, am aprins lumânările. Ritualuri familiare, ușor de recunoscut, liniștitoare. El și-a pus jos geanta și s-a dezbrăcat încet de jachetă, așezând-o pe spătarul unui scaun, privindu-mă. Eu am ridicat paharul și am sorbit, fără să scot un cuvânt. Ochii lui s-au plimbat peste picturi în timp ce am lăsat tăcerea dintre noi să se prelungească până a căzut în cursă: — Acela e un… — Agnes Martin, am terminat eu în locul lui. Da.— Foarte drăguț. — Mulțumesc. Mi-am păstrat zâmbetul discret și amuzat jucându-mi pe buze. A urmat o nouă pauză. Liniștea sufocantă a nopții venețiene a fost întreruptă de sunet de pași traversând campo sub noi și am întors amândoi capul spre fereastră: — Locuiești de mult aici? — De ceva vreme, am răspuns eu. Aroganța pe care o trădase mai devreme la bar dispăruse; părea stingherit și dureros de tânăr. În mod evident, aveam să u nevoită să fac eu primul pas. Stăteam în picioare, ținându-mi paharul în mână. Eram foarte aproape unul de celălalt. Eu am făcut un pas, susținându-i privirea. Putea descifra mesajul din ochii mei? Fugi, spunea privirea mea. Fugi și nu privi înapoi. Am făcut și cel de-al doilea pas și am întins o mână pentru a-l mângâia pe obrazul țepos. Lent, fără a-i abandona privirea, m-am aplecat spre gura lui, dezmierdându-l, lăsând marginile buzelor mele să alunece n peste ale lui, înainte ca limba lui să o găsească pe a mea. Nu avea un gust chiar atât de rău cum mă așteptasem. M-am desprins din îmbrățișare și m-am dat în spate, mi-am tras rochia peste cap dintr-o singură mișcare și am lăsat-o să cadă pe podea, urmată de sutien. Mi-am dat la o parte părul de pe umeri, trecândumi încet palmele peste sfârcuri și lăsându-mi mâinile să îmi cadă pe lângă corp: — Elizabeth, a murmurat el.
