Descriere
Dansul Răului de Michel Benoit descarcă cărți bune online gratis .PDF Trei călugări care studiază la Roma originile creştinismului află despre un vechi manuscris al Coranului care ar zdruncina din temelii ceea ce se știe despre apariția islamului. Când Georges, unul dintre ei, dispare în deșertul sirian, Nil porneşte pe urmele lui și ale manuscrisului. Numai că, din motive cu totul diferite, un înalt prelat de la Vatican și jihadiștii din Statul Islamic vor cu orice preț să ajungă înaintea lui la manuscris, astfel că Nil trebuie să lupte nu doar pentru protejarea manuscrisului, ci și pentru propria viață și pentru salvarea frumoasei surori a lui Georges, marcată de un trecut tenebros. Prolog Copilul întinse braţul în faţă, deschise palma ca să se apere de lumină şi clipi: soarele răsărea în spatele liniei munţilor; peste o oră nu se va mai distinge de cerul topit. Deşertul sirian va fi aşa un cuptor, că va fi nevoit să se refugieze la răcoarea casei. O oră, pentru plimbarea scurtă permisă în ziua de sabat. Ieşi din sat şi se opri deodată. Acolo, deasupra mormanului de gunoi, un şir de vulturi desena cercuri înainte să îşi ia avânt. Niciodată nu se aruncau hoituri atât de aproape de locuinţe, aici,sătenii respectau cu stricteţe regulile purităţii mai mult ca oriunde altundeva în Siria. Copilul alergă strigând spre vulturi: cu bătăi ample din aripi, păsările îşi luară zborul. Ajuns lângă grămada de moloz adunat acolo dintotdeauna, se opri. Ceva se afla în vârf, o formă alungită peste veşminte mânjite de pete întunecate. Urcă pe grămada de gunoi: două picioare goale erau întinse spre el, în prelungirea unui corp omenesc mutilat, spintecat în două pe lung. Copilul se îndepărtă spre dreapta ca să scape de acele picioare însângerate care păreau să arate spre el. Paralizat de oroare, observă braţele leşului, desfăcute larg. În podul palmei stângi, întoarsă spre cer, zări un cilindru mic strălucitor. Se aplecă să îl ia şi văzu chipul, un oval roşiatic, diform şi lucios, din care apăreau doar doi ochi bulbucaţi ce priveau cerul fix. I se tăie respiraţia, îşi muşcă pumnul ca să nu urle, se întoarse cu spatele şi coborî panta împleticindu-se. Cu răsuflarea întretăiată, ţinând ridicată jellaba cu ambele mâini, alergă, alergă. În cele din urmă, inspiră o gură de aer, se opri fără să se întoarcă şi scoase un strigăt apăsat: — Amma, amma! Mama, mama! Când ajunse la primele case din sat, în deşertul redevenit tăcut, vulturii îşi reluară rondul şi se aşezară pe silueta plină de sânge. Cu ciocul încovoiat, unul dintre ei atacă mâna stângă a leşului.
