Descriere
DIANA GABALDON CERCUL DE PIATRĂ VOL. II A treia parte din seria OUTLANDER descarcă cartea care a stat la baza serialului OUTLANDER .PDF Jamie Fraser a supraviețuit în chip miraculos. Cînd descoperă minunea, Claire Randall vrea să i se alăture. Trebuie să atingă iar pietrele de pe Craigh na Dun pentru a ajunge la Edinburgh, în anul 1766. Cei doi nu-și doresc decît să trăiască o viață liniștită. Dar nepotul lui Jamie e răpit de pirați, ceea ce declanseaza o urmarire in care pericolele se tin lant. Diana Gabaldon își poartă protagoniștii prin mai multe epoci istorice și prin spații pitorești, care invită la reverie. În a treia parte din seria de succes Outlander, și iubirea se arată într-o altă lumină, iar incursiunea în trecut dezvăluie zone neștiute. Fragment Călătoria călare de la Arbroath până la Lallybroch a durat patru zile și abia dacă am discutat în tot acest timp. Atât Ian cel Tânăr, cât și Jamie au fost cufundați în gânduri, probabil din motive diferite. Cât despre mine, mi-am pus întrebări nu doar în legătură cu trecutul nostru recent, ci și cu viitorul imediat. Ian sigur îi vorbise lui Jenny despre mine. Cum va interpreta ea apariția mea? Jenny Murray îmi fusese aproape ca o soră și de departe cea mai bună prietenă pe care o avusesem vreodată. Din cauza circumstanțelor, în ultimii cincisprezece ani, cei mai mulți dintre prietenii mei fuseseră bărbați; nu existau alte doctorițe, iar deosebirea firească dintre asistente și medici mă împiedicase să am relații mai apropiate cu alte femei care lucrau la spital. Cât despre femeile din cercul de cunoștințe ale lui Frank, secretarele de catedră și soțiile profesorilor... Însă, mai presus de toate, știam că, dintre toți oamenii din lume, Jenny era cea care îl iubea pe Jamie la fel de mult – dacă nu chiar mai mult – decât mine. Abia așteptam să o revăd, dar nu puteam să nu mă întreb cum va primi povestea despre fuga mea în Franța și faptul că îl părăsisem pe fratele ei. Caii trebuiau să meargă în șir indian pe drumeagul îngust. Murgul meu a încetinit supus când bidiviul mai deschis la culoare al lui Jamie s-a oprit, apoi s-a întors când el l-a îndemnat spre un luminiș pe jumătate ascuns de crengile lăsate ale unui arin. O stâncă cenușie se înălța la marginea luminișului, cu crăpăturile, proeminențele și marginile atât de năpădite de mușchi și de licheni, încât arăta ca fața unui om foarte bătrân, plină de păr, pistrui și negi. Cu un suspin de ușurare, Ian cel Tânăr s-a lăsat să alunece din șa; călărisem încă din zori. — Of! s-a văicărit el, masându-și cu sinceritate șalele. Am amorțit. — Și eu, am spus, imitându-l. Cred că e mai bine așa decât să faci iritații de la șa. Neobișnuiți să parcurgem călare distanțe atât de mari, și eu, și Ian cel Tânăr suferiserăm foarte mult în cursul primelor două zile de călătorie; de fapt, în prima seară mă simțisem prea înțepenită ca să cobor din șa fără ajutor, astfel că a trebuit să fiu ridicată rușinos de pe cal și dusă în brațe de Jamie până în han, ceea ce l-a amuzat.
