Descriere
Cei 100. Întoarcerea acasă Vol.3 de Kass Morgan, top cele mai bune cărți online gratis După război nuclear devastator, omenirea trăiește în nave spațiale, departe de suprafață radioactivă a Pământului. 100 de adolescenți delicvenți sunt trimiși într-o misiune periculoasă: trebuie să recolonizeze planeta În primul volum vom avea parte de poveștile tinerilor condamnați ce au pornit în misiunea sinucigașă sau poate, aceasta va fi salvarea lor. Știm cât de aspre au fost regulile în Colonii. Oare pe Pământ va fi mai ușor ca și Docrina Gaia aplicată în spațiu? După incendiul care a mistuit tabăra, au învățat să facă barăci din lemn! O vom găsi pe Clarke cu Bellamy împreună în pădure în căutarea Octaviei. Sora lui Bellamy ar fi fost răpită! Nu știu de cine sau cum, cert este că vor să o găsească. Clarke află că secretul ei cel mai ascuns, Lily, pe care a ajutat-o să moară mai repede, era de fapt fosta prietenă a lui Bellamy. Acesta o înțelege și încearcă să o ierte pentru fapta comisă, și îi găsim împreună în volumul trei. Coloniștii vor lua prizonieră o fată pământeancă-Sasha, iar aceasta nu va fi în siguranță în tabăra coloniștilor. Aceștia o vor acuza de crimele înfăptuite. Sasha le va dezvălui de fapt că mai sunt oameni pe Pământ, că sunt și răi, rebelii, iar aceștia ar fi responsabili și de răpirea Octaviei și de una din crimele comise. Wells o va îndrăgi pe fata conducătorului Pământenilor pașnici. Clarke va descoperi că de fapt ar m-ai fi fost o expediție de pe Colonie, oameni pământeni i-ar fi ajutat, dar în urma neînțelegerilor ar fi fost uciși și alungaţi.În prima expediţie ar fi și părinții lui Clarke…oare aceștia au scăpat, trăiesc? În volumul trei asistăm la navele care au aterizat pe Pământ. Acestea nu au aterizat în condiții tocmai ușoare, iar victimele sunt peste tot. Un alt cuplu despre care știm ce a făcut în Colonii-Glass și Luke-vor reuși să ajungă pe Pământ. ,,Glass apucă brațul scaunului și strânse mâna lui Luke,așteptând valul de frică.Însă nu veni. Știa că ar fi trebuit să se teamă, dar cele întâmplate în ultimele zile o amorțiseră. ÎI fusese foarte greu să vadă cum căminul ei se destramă, în timp ce Colonia rămânea fără oxigen. ÎI fusese foarte greu să riște să iasă în spațiu fără autorizație, să treacă de pe Walden pe Phoenix, unde aerul era încă respirabil.Vedea doar profilul lui Luke; profilul lui perfect și bărbia puternică, pe care și-o imaginase noapte de noapte, în timpul acelor oribile luni de detenție, când fusese condamnată la moarte și împlinise optsprezece ani.Fu readusă la realitate de sunetul metalului rupt. Îi vibra prin timpane și prin barbie, prin oase și prin abdomen. Scrâșni din dinți. Privi îngrozită și neputincioasă cum acoperișul se desprinse și zbura, de parcă ar fi fost doar o cârpă.Se forță să se întoarcă spre Luke, care închisese ochii și îi strângea mâna cu și mai multă intensitate.Brusc, cu un troznet violent, nava căzu pe Pământ și totul se întunecă.” Acțiunea alertă din carte nu te lasă nici să respiri. În ultimele ore ale aceleași zile Well fusese dat afară din tabăra, pentru că a ajutat-o pe Sasha să fugă. Apoi Clarke și Belllamy s-au întors cu Octavia, iar aceasta a confirmat că există rebeli violenți pe Pământ. Wells a aflat că este frate cu Bellamy, iar prăbușirea navelor și încercarea de a acorda primul ajutor fac ca ziua să pară interminabilă. Socul cel mare vine atunci când își face apariția vicecancelarul Rhodes și o parte din gardienii săi, iar aceștia vor începe să dea ordine și așteaptă să fie îndeplinite la fel ca și în Colonii.Bellamy cel a cărui autor a fost vital în supraviețuirea celor 100 în primele zile va fi prins și condamnat la moarte pentru împușcarea pe Colonii a cancelarului. Haosul și frica se instaurează în supraviețuitori din Colonii. Glass împreună cu Luke vor fugi din tabără. Nu vor ca Luke să fie cel care e nevoit să îl împuşte pe Bellamy. Ei vor întâlni pământeni rebeli, iar aceștia îl vor răni grav pe Luke. Glass, în disperarea sa va încerca să îl readucă în tabără pe iubitul său grav bolnav. Va reuși să scape cu viață? Îl va aduce la timp pentru a fi salvat Luke? Ce îi așteaptă în tabără?Clarke împreună cu Wells îl vor ajuta pe un Bellamy rănit să fugă în tabăra pământenilor pașnici, tabăra Sahei. ,,Bellamy nu era obișnuit să stea degeaba, să nu facă nimic. Nu-i plăcea să se simtă neputincios. Inutil. Era obișnuit să lupte pentru lucrurile de care avea nevoie: mâncare, siguranță, sora lui, viața în sine, iar dacă trebuia să depindă de alții o lua razna.” Frământările nu îi vor da pace. Ce se va întâmpla când gardienii îi vor găsi și îi vor obliga pe pământeni să îl predea? Cum va putea el să pună atâtea suflete prețioase în pericol?Şi totuși, când vor fi găsiți, când vor fi somați cu armele să predea condamnatul, pământenii îi vor lua apărarea. ,,Nenumărate mâini se ridicară în aer și blocară vederea lui Max, a lui Burnett și a celorlalți gardieni. Genunchii lui Bellamy începură să se înmoaie, în timp ce un copleșitor val de recunoștință creștea în el. Adulții de pe Colonie nu îi oferiseră niciodată lui Bellamy nici măcar o fărâmă din bunătatea aceea. Niciodată, nici măcar atunci când, practic, murea de foame împreună cu Octavia.I ar oamenii aceștia erau dispuși să riște totul pentru el, un străin!’‘ Care va fi deznodământul dintre gardieni și pământeni? Cine va muri, care pereche se va destrăma…a cui va fi durerea mai mare? Înfruntările nu se termină aici. Pe lângă un Rhodes maniac, gardieni violenți, avem de a face și cu atacurile rebelilor asupra taberei oamenilor din Colonii. Cine va câștiga, cât de mari vor fi pierderile și ce se va întâmpla, vă las să descoperiți singuri.Vor reuși să supraviețuiască oamenii din Colonii pe Pământ?Îşi va găsi Clarke părinții sosiți acum un an pe Pământ?Câţi alți oameni mai sunt supraviețuitori și unde? Sunt bucuroasă pentru ca am avut posibilitatea de a citi această serie fantasy minunată. Câteodată, am stat și m-am gândit că, poate, acest scenariu din serie s-ar putea adeveri, iar eu aș fi în locul nepăstuiţilor aceia. Nu cred că aş putea supraviețui la fel cum au făcut-o eroii noștri. Puterea de a supravieţui a unor tineri, unii minori încă, este uluitoare.Fragment Mâinile lui Glass erau lipicioase de la sângele mamei sale. Îşi dădu seama de asta lent, ca printr-o ceaţă, de parcă mâinile aparţineau altcuiva, iar sângele făcea parte dintr-un coşmar. Însă erau mâinile ei şi sângele era real. Îşi simţea palma dreaptă lipindu-se de braţul scaunului aflat pe primul rând de pe navă. Şi simţea cum cineva o strânge tare de mâna stângă. Era Luke. Nu îi dăduse drumul de când o trăsese de lângă trupul mamei şi o dusese la scaunul ei. Degetele lui le strângeau pe ale sale atât de tare, de parcă voia să aspire durerea ce-i pulsa în trup şi să o transfere în al său. Glass încercă să se concentreze pe căldura mâinii lui. Se concentră pe forţa cu care o strângea, pe faptul că nu dădea niciun semn că ar slăbi-o, nici măcar când nava începu să vibreze şi să îşi urmeze traiectoria abruptă spre Pământ. Cu doar zece minute în urmă, Glass stătuse pe scaun lângă mama ei, gata să înfrunte împreună noua lume. Iar acum, ea nu mai trăia. Fusese împuşcată de un gardian nebun, disperat să prindă un loc pe ultima navă care părăsea Colonia, aflată pe moarte. Închise ochii strâns, încercând să oprească scena care i se derula încontinuu în minte: mama ei prăbuşindu-se în linişte. Glass lăsându-se în jos lângă ea, incapabilă să oprească sângerarea, în timp ce mama sa se chinuia să respire şi gemea. Îi trase capul în poală şi, printre suspine, îi spunea cât de mult o iubeşte. Vedea cum pata întunecată de pe rochie se întindea, în timp ce viaţa o părăsea. Vedea cum faţa i se stinge imediat după ce auzise acele ultime cuvinte: Sunt foarte mândră de tine. Nu reuşea să alunge imaginile, la fel cum nu putea să schimbe realitatea. Mama sa era moartă, iar ea şi Luke înaintau prin spaţiu, într-o navă care avea să cadă pe Pământ în orice clipă. Nava hurui puternic şi se smuci dintr-o parte în alta. Glass abia observă. Avea vaga senzaţie că o centură îi intra în coaste, în timp ce corpul urma mişcările navei. Însă durerea provocată de moartea mamei pătrunsese mai adânc decât centura metalică. Întotdeauna îşi imaginase suferinţa ca pe o greutate – asta când se sinchisise să se gândească la ea. Vechea Glass nu pierduse prea mult timp cu suferinţele altora. Se schimbase abia după ce murise mama celui mai bun prieten al ei şi îl privise pe Wells mişcându-se cumva împleticit, de parcă ar fi cărat o greutate enormă, invizibilă. Dar ea se simţea altfel – scobită, goală, ca şi cum toate emoţiile îi fuseseră extrase. Singurul lucru care îi amintea că încă trăia era mâna liniştitoare a lui Luke, care o ţinea pe a ei. Oamenii o împingeau din toate părţile. Fiecare loc era ocupat, iar bărbaţii, femeile şi copiii se îngrămădeau pe fiecare centimetru al navei. Se ţineau unii de alţii ca să-şi găsească echilibrul, deşi nimeni nu avea cum să cadă – erau 6 prea înghesuiţi, o masă unduitoare de carne şi lacrimi tăcute. Unii şopteau numele celor lăsaţi în urmă, în timp ce alţii clătinau tare din capete, refuzând să accepte că îşi luaseră rămas-bun de la cei dragi pentru ultima oară. Singurul care nu părea panicat era bărbatul care stătea imediat în dreapta ei, vicecancelarul Rhodes. Privea drept în faţă, indiferent sau neafectat de feţele îndurerate din jurul lui. O urmă de indignare acoperi pentru o clipă durerea lui Glass. Tatăl lui Wells, cancelarul, ar fi făcut tot ce i-ar fi stat în putinţă să îi liniştească pe cei din jur. Nu că el ar fi acceptat un loc pe ultima navă, înainte de toate. Dar Glass nu prea era în poziţia de a judeca. Singurul motiv pentru care reuşise să urce pe navă era că Rhodes, când îşi forţase urcarea, le luase cu el pe ea şi pe mama ei. O zdruncinătură puternică o izbi pe Glass de scaun, în timp ce nava se clătină dintr-o parte în alta, apoi se înclină cu aproape patruzeci şi cinci de grade, înainte să se îndrepte şi să plonjeze, întorcându-le stomacurile pe dos. Plânsetul unui copil se auzi peste strigătul colectiv. Câţiva oameni ţipară când carcasa metalică a navei începu să cedeze, parcă prinsă în strânsoarea unui pumn uriaş. Un vaiet ascuţit, mecanic se auzi scrâşnind prin cabină, ameninţând să le spargă timpanele şi acoperind ţipetele şi suspinele teribile.
