Descriere
EVIE SUMMERS – în vârstă de aproape treizeci de ani, pistruiată, păr cârlionțat, roșcat, lungpână la umeri, rochie de zi galben aprins în stilul anilor ’50 și bocanci negri de piele – stă în fațatejghelei bătând din picior, evident debordând de energie nervoasă.Barista nu se grăbea cu comanda, iar eu îi mulțumeam în sinea mea pentru pasiunea pe care opunea în arta stoarcerii perfecte a portocalelor. M-am uitat la ecusonul lui cu „Bună! Eusunt..." Xan. Unul dintre numele acelea care anunță că următoarea generație e aici șimeșterește la un suc organic de parcă asta ar fi o experiență spirituală. În timp ce coadadevenea tot mai lungă în urma mea, sucul de portocale pe care-l comandasem primea o dozăserioasă de Zen.Totuși, de data asta nu m-a deranjat faptul că alții așteptau din cauza mea. Astăzi aveamnevoie ca drăguțul de Xan să nu se grăbească deloc, astfel încât mie să-mi crească tensiuneacât mai mult pentru ceea ce urma să fac.– Vrei să-i adaug și ceva extra, ca să-l fac special?Doar dacă e vodcă, Xan.– La ce te-ai gândit?– Ingredientul magic. Perfect pentru mahmureală.Xan și-a desfăcut degetele, scoțând la iveală un ou. I-am făcut semn să-l pună în blender. Laurma urmei, n-aveam de gând să beau sucul.Mâinile îmi tremurau deja, lucru care urma cu certitudine să ajute ca ceea ce aveam de gând săfac să pară un accident. Am inspirat adânc de câteva ori. Poți s-o faci, Evie Summers, mi-amspus aspru.Deși, dacă aveam de gând să fac asta ca la carte, trebuia să uit de numele sărmanului băiat și,dacă mergea chiar bine, de numărul lui de telefon.Mi-am verificat telefonul în vreme ce Xan amesteca în blender și am văzut că chatul grupuluiJEMS era activ.Jeremy: O s-o facă? Evie, Evie, Evie. O faci? SPUNE-MI CĂ O FACISarah: Mar, ai ales decorurile pentru mese?Jeremy: Sarah, tu cauți chatul BRIDEZILLA. Ăsta e pentru chestii mai importanteMaria: OAMENI BUNI! Evie, ești sigură că vrei să faci asta? Adică, sper s-o faci, dragă, dar eștisigură?– Ta-da! a făcut Xan, agitându-mi sucul pe dinaintea ochilor.Inima mi-a luat-o razna. Era momentul.Evie: AtacChiar și la ora asta matinală, în zi de duminică, cafeneaua din sud-estul Londreiera plină. Aveam în față o cursă cu obstacole. Adolescenți în haine impecabile, ca în reclamelede la metrou la site-urile de modă pentru care oricine e prea în vârstă. Utilizatori de laptopuri,prefăcându-se că nu-și terminaseră cafeaua, din care mai luau câte o sorbitură. Mămici-păpușici, cu copii perfecți, ca din reviste. Și el – tipul Ramones.De la masa la care stătusem mai devreme cu laptopul meu, îl alesesem pe el ca reper astfelîncât să-i văd pe toți cei ce intrau în cafenea. Se așezase lângă bradul uriaș de Crăciun.Undeva între douăzeci și cinci și treizeci de ani, drăguț, cu barbă, cu un tricou Ramones pe subo cămașă cadrilată și cu un aer mai degrabă de student decât de adult (adică: exact genulmeu).Venise singur, nu purta verighetă, nu-l însoțea nici un copil. Practic, îndeplinise cerințele minimepentru un potențial post de amorez. Norocul lui.Deși, dacă era să fiu sinceră, tipul nu bifase doar niște căsuțe. Eu chiar îl găseam atrăgător,ceea ce mă făcea și mai agitată. Pentru că în ultima vreme felul în care abordam găsirea unuitip pe care să-l plac era să-mi imaginez viața pe care am fi putut-o avea împreună, după care sănu-i mai vorbesc niciodată. Însă nu asta aveam de gând să fac acum.Mi-am croit loc printre grămada de mese și am ajuns la câțiva pași de ținta mea. El stăteaaplecat deasupra unei cărți – Cum să nu devii adult! de Richard Herring – lucru care m-a făcutsă mă opresc. Asta ar fi citit cel pe care mi l-aș fi dorit drept iubit? Însă nu-mi puteam permite săfac mofturi, așa că am început să străbat distanța dintre noi.Încă trei pași.Doi.Unul.Eram chiar lângă el. De aproape, era și mai drăguț.Acum ori niciodată.
