Descriere
Angel este doar o fetiţă de 15 ani care crede că în orăşelul Roundtreedin Massachusetts unde s-a mutat de curând împreună cu familia ei nu oaşteaptă decât lucruri bune: o scoală nouă cu colegii mai îngăduitori,poate, o casă, mai mare şi mai frumoasă şi o slujbă bună pentru tatălei care a fost şomer pentru prea multă vreme. Numai că adolescentanoastră timidă descoperă destul de repede că şi noii colegi o ţin ladistanţă, iar singurul de care reuşeşte să se apropie este misteriosulSeith Baker, un proscris el însuşi. Curând cei doi vor încerca sădezlege un mister vechi de secole. Şi din păcate pentru ei, vor reuşi sătrezească la viaţă o forţă malefică şi spirite cu care nu e prea bine săai de-a face.PROLOG Se trezi cutremurîndu-se. La început frigul se infiltrase în adîn-curile somnului ei, învaluindu-i subconstientul cu degetele lui lacome, dîndu-i senzatia carataceste prin padure într-o noapte de iarna. Zapada scîrtîia sub pasii ei si peste tot înjur bratele golase ale copacilor straluceau în luminalunii. Crengile si ramurile îmbracate în turturi de gheata oglindeau milioanele de stele ce sclipeau pe cerul senin. Poteca serpuia printr-unpîlc de mesteceni, iar ea o strabatea îmbatata de bucuria fara griji a unei dupa-amieze de primavara, în loc sa simta nelinisteatulburatoare specifica noptilor de iarna. Apoi, dupa ce frigul îsi înteti strinsoarea, visul începu sa se schimbe. Un nor aluneca împins de vînt si acoperi luna, iar stelele palira. Femeia îsi trase instinctiv salul peste umeri si gît, dar observa cu surprindere ca degetele ei apucasera materialul subtire al halatului de noapte. De ce nu se îmbracase cum trebuie? Grabi pasul si de-abia acum vazu ca e desculta si ca picioarele îi amortisera din cauza frigului. încerca sa înainteze mai repede, dornica sa ajunga acasa înainte ca gerul sa-i atace carnea, dar cararea parea ca disparuse. Se opri, cercetînd cu privirea întunericul pentru a regasi drumul, dar, dintr-o data, nimic nu mai era la fel. Razele lunii se stinsesera, iar stelele fusesera înghitite. Copacii, care scînteiasera pîna acum o clipa, se profilau lugubru pe cerul încarcat de nori întunecati. Coroanele lor ce se înaltau mîndre cuputin timp în urma se aplecau acum deasupra ei, îndrep-tîndu-si spre corpul femeii ramurile scheletice, pregatite sa o sfîsie dintr-un moment în altul. Se uita disperata într-o parte si-n alta, cautînd poteca disparuta, însa peste tot zapada era neatinsa, de parca ea ar fi fost aruncata bruscdin neant în bezna si în salbaticia aceea înghetata. Inima îi batea cu putere si simti cum o copleseste un val de panica. Dar de ce? N-avea pentru ce sa se teama - mai fusese în padure de o suta de ori si nu se speriase niciodata. Totusi noaptea de acum era diferita, întunericul mai adînc, iar crivatul mai rece ca oricînd îi patrundea prin camasa de parca ar fi fost dezbracata. Sentimentul de panica se transforma în groaza si un strigat i se ridica în gît. Deschise gura larg, dar de pe buzele ei nu iesi decît un scîncet jalnic. Facu tot posibilul sa-si regaseasca vocea, dar pieptul i se chirci din ce în ce mai tare, pîna cînd i se taie rasuflarea. încerca sa fuga, dar picioarele parca i se lipisera în haina alba de omat ce parea ca s-a metamorfozat din senin în noroiul gros si lipicios al mlastinii care se gasea în spatele casei ei. Frigul se intensifica tot mai mult si femeia începu sa tremure din toate încheieturile. Pentru a doua oara îsi ridica mîinile spre sîni pentru asi strînge halatul pe lînga ea. Acesta însa disparuse! Era goala! Si nici nu mai era singura... Undeva în întuneric, undeva la limita razei ei vizuale, se zarea ceva. O fiinta care vîna. Care o vîna pe ea. Din strafundurile fiintei ei se nastea iarasi dorinta de a tipa, dar de data asta îsi retinu din proprie initiativa strigatul. în cele din urma, desi frigul ameninta sa o tintuiasca în veci pe loc, începu sa alerge. Prea tîrziu. Totul se apropia acum de ea — frigul îi patrundea în oase, zapada îi înghitea picioarele, bezna o sugruma cu mantaua ei de otel. Pîna si copacii o atingeau, zgîriindu-i pielea, plesnindu-i spinarea, coapsele, chipul plin de lacrimi. Cazu în genunchi, hohotind. îsi ridica mîinile în sus a îndurare, dar primi o lovitura puternica din spate. O durere înfioratoare îi strabatu tot corpul si o arunca pe burta. Reusi în sfîrsit sa dea drumul urletului care o chinuia de mult. Si atunci se trezi. Timp de cîteva secunde ramase nemiscata, încercînd sa-si recapete rasuflarea si sa alunge ultimele ramasite ale cosmarului ce înca îi mai staruia în minte. Imaginea padurii începea sa paleasca, iar coroanele si crengile lacome ale copacilor se retrageau. Zapada se topise, lasînd în urma ei lenjeria de pe pat. Doar frigul continua s-o chinuiasca. Si durerea din spate, care, în loc sa se potoleasca, devenea din ce în ce mai fierbinte. îsi rasuci capul si senzatia ca nu era singura reveni cu putere... „Dorm si acum, îsi spuse ea. Dorm si traiesc din nou un cosmar." Hotarî sa stea linistita, pentru a-i da timp sufletului sau sa scape de teroarea din vis, asa cum în mod deliberat îsi oprise tipatul în timp ce cosmarul o strînsese ca într-un cleste. Apoi auzi rasuflarea. Nu respiratia linistita si ritmica a partenerului de viata, nici gîfî-itul greoi al amantului. Nu, de data asta era rasuflarea unei bestii triumfatoare ce-si admira satisfacuta prada zdrobita. în timp ce îsi aduna puterile si încerca sasi limpezeasca mintea, o izbi din senin certitudinea ca era prea tîrziu. Agonia ce se raspîndea ca un fulger în trupul ei îi confirma banuiala ca pradatorul deja lovise. Asa cum statea cu fata în jos, sesiza o modificare în rasuflarea lui. îl simti cum se pregateste. îi simti încordarea si întelese ca e gata sa loveasca din nou.
