Descriere
Prolog M-AM NĂSCUT în noaptea de Samhain, când bariera dintre lumi e fragilă ca o şoaptă şi când magia – vechea magie – îşi îngână cântecul ameţitor şi dulce pentru oricine doreşte să-l asculte. Mama s-a chinuit toată noaptea, iar când în cele din urmă m-a adus pe lume, bunica s-a aplecat deasupra mea, răsucindu-şi degetele misterios şi murmurând ceva într-o limbă pe care numai ea o ştia. — Ce este? a spus mama îngrijorată, întorcându-se cu faţa spre perna cu miros de levănţică. Ce nu e bine? În cele din urmă, bunica i-a răspuns, cu o voce plină şi triumfătoare:— Fiica ta va fi una dintre cele mai puternice vrăjitoare pe care le-am avut vreodată în familia noastră. Va fi ca un far călăuzitor pentru noi toţi. Dintotdeauna m-am întrebat cum a reacţionat sora mea, Rowena, căreia i se permisese accesul în cameră. Nimănui nu i-a trecut prin gând să cerceteze această parte din poveste, dar chiar aş fi savurat momentul când eu, şi nu Rowena, aş fi fost soarele, luna şi stelele laolaltă. Au spus că n-am plâns deloc la naştere şi n-am scos niciun sunet, dar am deschis ochii imediat şi i-am privit pe toţi cu linişte şi calm.— De parcă ar fi văzut deja destule, a şoptit mama, mângâindu-mi degetele, apoi obrazul. Ei bine, dacă văzusem ceva, am uitat de mult ce-a fost; cât despre spusele bunicii, şi ele sunt de mult uitate. Sau nu uitate, dar cu siguranţă făcute fărâme. Chiar şi acum, şaptesprezece ani mai târziu, încă o mai surprind pe mama privindu-mă lung şi ştiu că se gândeşte cum de a reuşit să o piardă pe copila care-i fusese promisă şi să mă capete în schimb pe mine. Şi eu mă întreb dacă bunica îşi aminteşte vreodată de vorbele ei: una dintre cele mai puternice... un far călăuzitor. Mă îndoiesc. Povestea a fost spusă de nenumărate ori, ca o anticipare febrilă, până la aniversarea mea de opt ani. Atunci, întreaga familie s-a adunat şi a cântat, iar mama a aprins cele opt lumânări conice, aurii, care reprezentau cele patru elemente şi cele patru puncte cardinale. Atunci m-au privit cu toţii, unii drept în faţă, alţii pe furiş. Iar eu ce-am făcut? Nimic. Absolut nimic. Oricum, nimic din ceea ce ar fi trebuit să fac. După o vreme, am obosit ca toţi să se holbeze la mine şi apoi unul la altul, aşa că am suflat în lumânări, găsind alinare în lumina labă, în timp ce mi-am mâncat cele două felii mari de tort cu glazură de zahăr. În cele din urmă, au plecat cu toţii la casele lor. Provin dintr-o familie de vrăjitori. Toţi membrii familiei, până la cel mai mic verişor, îşi manifestă în mod cert Talentulînainte – şi cu siguranţă nu mai târziu – de împlinirea vârstei de opt ani. Cu excepţia mea. Au trecut nouă ani de la acea petrecere de aniversare şi eu nu am nimic de arătat. Niciun strop, nicio jumătate de strop, nici măcar un sfert dintr-o jumătate de jumătate de strop de magie nu-mi curge prin venele extrem de prozaice, se pare. Iar ce a spus bunica despre mine – una dintre cele mai puternice... un far călăuzitor etc. Etc. Etc. –, toate astea nu facdecât să arate că, în ciuda credinţei populare, chiar şi cea mai bătrână şi mai înţeleaptă dintre vrăjitoare se poate înşela crunt. Când ești vrăjitoare vol.1 de Carolyn MacCullough descarcă gratis .pdf
