Descriere
Dacă omul ăsta are peste treizeci de ani, atunci eu sunt unchiul maimuţei. Buimacă, îmi pun palma într-a lui şi aştept urmarea. Când degetele noastre se ating, simt cum prin mine trece un fior ciudat, înviorător. O descărcare electrostatică, de bună seamă. Clipesc repede, pleoapele mele sincronizându-se cu bătăile inimii. — Domnişoara Kavanagh este bolnavă, aşa că m-a trimis pe mine. Sper că nu vă deranjează, domnule Grey. — Iar dumneata eşti...? Are o voce calmă, posibil amuzată, dar e greu să-ţi dai seama după expresia lui impasibilă. Pare întru câtva interesat, dar, mai presus de toate, politicos. — Anastasia Steele. Studiez literatura engleză cu Kate, ăă... Katherine... ăă... domnişoara Kavanagh, la WSU Vancouver. — Înţeleg, spune el simplu. Mi se pare că sesizez umbra unui zâmbet în expresia lui, dar nu sunt sigură. — Vrei să iei loc? spune şi mă îndrumă spre o canapea din piele albă, în formă de L. Biroul lui e mult prea mare pentru un singur om. În faţa ferestrelor înalte se află un birou din lemn de culoare închisă, cu aspect modern, în jurul căruia ar putea să se E.L. James 11 aşeze confortabil, ca la masa din sufragerie, vreo şase inşi. Se asortează cu măsuţa de cafea de lângă sofa. În rest, totul e alb — tavan, podea şi pereţi, exceptând peretele de lângă uşă, pe care sunt atârnate, ca într-un mozaic, cam treizeci şi şase de picturi mici, într-un aranjament pătrat. Sunt superbe, o serie de obiecte banale, pictate cu atâta minuţiozitate încât ai zice că sunt fotografii. Etalate laolaltă, îţi taie respiraţia. — Un artist local. Trouton, spune Grey când îmi surprinde privirea. — Sunt încântătoare. Ordinarul ridicat la rang de extraordinar murmur, distrasă atât de el, cât şi de picturi. El îşi lasă capul într-o parte şi mă priveşte cu atenţie.
