Descriere
Nu-mi vine să cred că o iau de la capăt, am spus eu.Blake m-a cuprins pe după umeri. M-a tras mai aproape de el şim-am relaxat, învăluită în căldura lui familiară. Am ieşit din clădireacompaniei sale şi am pornit-o în lungul străzii, depăşind câtevaşiruri de case. El s-a aplecat şi m-a sărutat liniştitor pe obraz.— Fără şmecherii de data asta, îţi promit.Am râs şi mi-am dat ochii peste cap.— Acum nu mai am nicio grijă!
Aproape că-1 credeam. Ultimele câteva săptămâni fuseseră încăr-cate de emoţii, dar ceva se schimbase între noi. N-aveam decât să
glumesc, însă Blake îmi câştigase încrederea. După toate protestele
înfocate şi încercările mele disperate de a mă împotrivi sentimen-telor pe care le aveam pentru el, îl lăsasem în sfârşit să-mi pătrundă
în suflet. Cel puţin în mai mare măsură decât lăsasem vreodată peoricine altcineva şi simţeam că în viaţa mea nu făcusem o alegeremai potrivită.Blake mi-a aruncat un zâmbet poznaş.8 Atracţie fatală
Meredith Wild 9— Nu-ţi face griji! în niciun caz n-aş fi putut-o convinge peFiona să mai facă vreo manevră.îmbrăcată într-o pereche de pantaloni pescăreşti albi şi o bluzăfără mâneci, din şifon bleumarin, Fiona ne aştepta lângă intrareaunei cafenele cam demodate. Ne-am oprit chiar în faţa ei. Pe firmade deasupra era gravat numele Mocha. O tânără clientă a deschisbrusc uşa, iar din interior s-au revărsat arome intense de ciocolatăşi cafea proaspăt măcinată, ce m-au umplut de încântare. Aproapecă uitasem de misiunea noastră iniţială, când Fiona ne-a îndrumatînspre o uşă de lângă local, pe care nu scria nimic.— Mergem sus.Ne-a condus de-a lungul unei scări înguste, până la etajul al doilea.— Cine deţine clădirea, Fiona?
încercam să las impresia că fac conversaţie, dar pe cine păcă-leam eu? Faptul că ne aflam la doar câţiva paşi de o sursă constantă
de cofeină era deja un avantaj important, însă Fiona ştia ce părere
aveam despre ideea de a închiria de la Blake sau de la una dintre filia-lele sale. Mă încredeam în el, dar asta nu însemna că nu era în conti-nuare hotărât să se implice în cele mai mici detalii ale afacerii mele,
ori de câte ori i s-ar fi ivit ocazia.Blake era plin de contradicţii. Putea să fie dulce şi sfâşietorde tandru acum, iar în clipa următoare să mă facă să clocotesc defurie, cu tendinţa lui obsesivă de a mă controla. Era în stare ca ziuasă se amestece al naibii de mult în gestionarea treburilor legate decompania mea aflată în plină dezvoltare, pentru ca apoi, de cumintram seara pe uşă, să mi-o tragă până ce nu mai ştiam de mine. Deacord, uneori aveam nevoie de amândouă, dar încă nu ştiam sigur cesă cred despre influenţa asta hotărâtoare pe care o avea în viaţa mea.Mă speria ideea de a-1 lăsa să se apropie de mine, dar învăţam să fiumai deschisă şi să mă încred cât puteam de mult în el.
