Descriere
Deși ne aflăm abia la sfârșitul lui august, e frig. Constat cu satisfacție cănu sunt singura femeie care și-a pus taiorul. Mă opresc la cofetăria Kluger șicumpăr un cornet cu castane glasate. E numai un pretext. Îmi place interiorul,scaunele vieneze cu spătar de paie, măsuțele rotunde de marmură, borcaneleuriașe de pe tejghea cu bomboane acre. Deasupra rafturilor, troneazăimportant un portret. Habar n-am al cui e, însă-i limpede pentru oricine cătipul a reușit tot ce și-a propus. Miroase plăcut a mentă și esență de brad.Vechile arome de vanilie și aluat franțuzesc au dispărut de mult.Madam Kluger, pufoasă, apretată și cu genele atât de albe încât parpudrate cu zahăr, îmi face un cornet artistic și mă întreabă îngrijorată:— Ce se mai aude, Fräulein Savu? Vin?Îi o frică, tremură între mormanele de prăjituri și fursecuri falsificate —războiul a falsificat totul, numai lacrimile au rămas autentice — tresare la oricezgomot, și-a instalat la vitrină un oblon de tablă ondulată.De fapt, neliniștea a cuprins întreg orașul, atmosfera vibrează. Nemții numai ies decât în grupuri, evită străzile mărginașe, bătrânii au pierit din parcuri,tinerii de pe Corso. La aproape fiecare fereastră, zărești câte un chipcircumspect strecurând priviri prudente din spatele perdelei. Oamenii pargrăbiți, chiar și slujnicele, bărbații au o expresie ciudată de nerăbdare.Nerăbdare și încă ceva...Au trecut două zile de la eliberarea Bucureștiului și bucuria, abiacamuflată, colorează chipurile rarilor trecători. Cunoștințele își zâmbesc cutâlc, își strâng mâinile febril, își comunică din mers, în șoaptă: "Parisul e liber.A anunțat BBC-ul".Ne aflăm în 25 august. Evenimentele se precipită. Poliția horthystă paresă-și fi pierdut cumpătul, arestările se țin lanț, agenții vântură străzile, rupafișele răsărite peste noapte, pe care o mână inspirată a ilustrat Dictatul de laViena sub înfățișarea unui monstru cu capul tăiat.
