Descriere
— Ești un kallikanzaros! (în greacă spiriduș), proclamă ea, dintr-o dată.M-am întors pe partea stângă și am zâmbit prin întuneric.— Mi-am lăsat copitele și coarnele la Oficiu.— Ai auzit povestea!— Numele meu este Nomikos!M-am întins după ea și am găsit-o.— De data asta ai de gând să distrugi lumea?Am râs și am tras-o lângă mine.— O să mă mai gândesc. Dac-așa se face Pământul praf...— Tu știi că acei copii care s-au născut aici, de Crăciun, au în ei sânge dekallikanzaros și odată chiar mi-ai povestit că ziua ta de naștere...— Bine, bine!...Mi-a trecut prin minte că ea glumea doar pe jumătate. Cunoscând uneledintre lucrurile ce pot fi găsite întâmplător în Locurile Vechi, devenite acumLocurile Fierbinți, aproape că ajungi să crezi în mituri fără vreun efortsuplimentar — cum e cazul poveștii cu spiridușii aceia semănând cu Pan, carese adună în fiecare primăvară să-și petreacă zece zile cu tăiatul Pomului Lumii,doar pentru a fi împrăștiați în ultimul moment de sunetul tălăngilor de Paști.(Cling-cling — tălăngile, cranț-cranț — scrâșnetul dinților, tropa-tropa —copitele etc.) Cassandra și cu mine nu obișnuiam să discutăm în pat problemede religie, de politică sau de folclor egeean (deși, pentru mine, născut fiind înaceastă zonă, amintirile sunt încă vii, oarecum).
