Descriere
Lolita, lumină a vieţii mele, văpaie a viscerelor mele. Supliciul meu, suflet al meu. Lo-lii-ta: vârful limbii execută o mişcare în trei timpi, coborând pe vălul palatului ca să atingă, la timpul trei, dinţii. Lo. Li. Ta. Dimineaţa, era Lo, pur şi simplu Lo. Cum stătea în picioare, un metru cincizeci în şosete. Era Lola, când purta pantaloni pescăreşti. Era Dolly, la şcoală. Dolores era ea în împrejurări oficiale. Dar, în braţele mele, era întotdeauna Lolita. A mai fost«cineva înaintea ei ? Da, da, a fost. De fapt, poate n-ar fi existat o Lolita dacă, într-o vară, iniţiatică, n-aş fi iubit o anumită fetiţă. într-un principat la ţărmul mării. Dar când ? Când ? Demult, cu ani şi ani înainte de naşterea Lolitei. Câţi ani? Aproape vârsta mea din acea vară. Stilul prozei fantastice este acela al unui ucigaş. Doamnelor şi domnilor juraţi, proba numărul unu este ceea ce au pizmuit serafimii, dezinformaţii, naivii, nobil înaripaţii serafimi. Priviţi această împletitură de spini. M-am născut în 1910 la Paris. Tatăl meu era o persoană distinsă, nonşalantă, o salată de gene rasiale: cetăţean elveţian de origine amestecată, franceză şi austriacă, cu un adaos danubian în vene. într-o clipită vă dau să priviţi nişte ilustrate frumoase, albastre, lucioase-lucioase. Avea un hotel de lux pe Riviera. Tatăl său şi doi dintre bunici făcuseră negoţ cu vin, bijuterii şi mătase.
