Descriere
Nimeni nu le acordă foştilor deţinuţi prezumţia denevinovăţie. La naiba, soţia lui îi dăduse de înţeles asta în ziuaîn care intentase acţiunea de divorţ. Davis Silver privea cifrelede pe ecran şi, brusc, totul a căpătat sens. Toate pledoariilelegate de „cea de a doua şansă” nu erau decât simplebaliverne.Indivizii ăştia îl aburiseră cu vorbe iscusite, în care crezuseorbeşte, oferindu-i un lucru pe care oamenii de obicei îlminimalizează – speranţa. Iar acum, dacă stătea cu mâinile însân, ticăloşii ăia aveau să pună mâna pe milioane de dolari dindonaţiile făcute veteranilor de război răniţi. Iar el era ţapulispăşitor. Fraierul. Naivul. Idiotul care crezuse în vorbele lor.Le fusese atât de patetic de recunoscător pentru că îlangajaseră ca director al conturilor de cheltuieli, păstrându-l în1această ramură a „economiei mohorâte”. Nu numai că era unfost puşcăriaş, ci era şi mult mai bătrân decât absolvenţii defacultate care – în dorinţa lor disperată de a-şi găsi un loc demuncă – acceptau să fie plătiţi până şi în sticle de bere. Ar fitrebuit să aibă mai multă minte.
