Descriere
Este important sa spunem cîteva lucruri despre faptul ca Alchimistul este o carte simbolica, diferita de Jurnalul unui magician, care n-a fost o lucrare de fictiune. Unsprezece ani de viata am dedicat Alchimiei. Simpla idee de a transforma metalele în aur sau de a descoperi Elixirul tineretii fara batrînete era prea fascinanta ca sa treaca neobservata de orice novice în ale magiei. Marturisesc ca Elixirul tineretii fara batrînete ma seducea cel mai tare: înainte de a întelege si simti prezenta lui Dumnezeu, ideea ca totul se va sfîrsi într-o buna zi ma aducea la disperare. Astfel, aflînd despre posibilitatea de a obtine un lichid în stare sa-mi prelungeasca pentru multi ani existenta, am hotarît sa ma dedic trup si suflet fabricarii lui. Era o perioada de mari transformari sociale 2 începutul anilor '70 2 si înca nu existau publicatii serioase cu privire la Alchimie. Am început, la fel ca unul dintre personajele cartii, sa cheltui putinii bani pe care îi aveam pe cumpararea unor carti din strainatate, si-mi dedicam multe ore din zi studiului simbologiei lor complicate. Am cautat doua-trei persoane serioase din Rio de Janeiro care se dedicasera în mod serios Marii Opere, dar acestea au refuzat sa ma primeasca. I-am cunoscut si pe altii care îsi spuneau alchimisti, îsi aveau laboratorul propriu si promiteau sa ma învete tainele Artei în schimbul unei adevarate averi; azi înteleg ca acestia nu stiau nimic din ceea ce pretindeau sa ma învete. Dar cu toata staruinta mea, rezultatele au fost zero absolut. Nu se întîmpla nimic din ceea ce manualele de Alchimie afirmau în limbajul lor complicat. Era un sir nesfîrsit de simboluri, de dragoni, de lei, sori, luni si argint viu, iar eu aveam mereu impresia ca mergeam pe un drum gresit, pentru ca limbajul simbolic permite o cantitate uriasa de erori. În 1973, disperat de absenta oricarui progres, am comis un act de o iresponsabilitate suprema. În acel timp eram angajat la Secretariatul pentru Educatie din Mato Grosso, pentru a tine cursuri de teatru în acel stat, asa ca am hotarît sa-mi folosesc studentii la niste ateliere de teatru care aveau ca tema Tabla de Smarald. Aceasta, împreuna cu unele incursiuni ale mele în zonele mocirloase ale magiei, au facut ca în anul urmator sa pot simti pe propria piele adevarul proverbului: "Dupa fapta, si rasplata". Totul în jurul meu s-a prabusit complet.
